Sunt stânca de stepă
Oriunde o ciobești curg izvoare spre răsărituri
Sunt ghindă căzută pe poteca codrului
Crescută în goana copitei cerbilor după căprioare
Sub ochii pironiți de lupi și tropot surd de mistreți
Sunt feriga gândului rătăcit de glontele vânătorului
Bucium pierdut de țăranul plămădit din grâu
Sunt lacul în care ielele fac baie de sânziene
și piatră spălată de rușinea coapselor
Dar dincolo de alegerea unei întâmplări
sunt lumânare simplă ce arde rugăciunea într-un
schit părăsit de măgurile cu ciulini
unde spală roua obrazul ierbii de cerul aprins
Ionuț Țene