Cred că cel mai important eveniment al vizitei de stat efectuată de Sfântul Părinte Francisc, primul papa cu simpatii socialiste (poate de înțeles fiind situația specială de dictaturi militare finanțate de CIA din America latină), este beatificarea episcopilor greco-catolici de pe Câmpia Libertății de la Blaj. Acești episcopi au fost martiri ai luptei împotriva comunismului și au tot respectul credincioșilor ortodocși. Cei șapte episcopi greco-catolici martiri au fost Valeriu Traian Frenţiu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu, Vasile Aftenie, Tit Liviu Chinezu, Ioan Suciu şi Iuliu Hossu. Ultimul episcop devenit cardinal a fost și cel care a citit proclamația Marii Uniri de la Alba-Iulia din 1 Decembrie 1918. Deci canonizarea cardinalului Iuliu Hossu este o recunoaștere religioasă de către papalitate a actului unirii Transilvaniei cu România. Cum a fost firesc statul român și BOR i-au organizat o vizită în cele mai bune condiții, așa cum trebuie făcută unui șef de stat și lider spiritual universal. Papa Francisc nu a fost lăsat singur ca în catedrala ortodoxă din Sofia, ci primit cum se cuvine în Catedrala Națională de către PF Daniel și Sinodul BOR. A fost primit frumos și bine Papa, cum se cuvine să fie așteptat un oaspete de seamă. Au stat unul lângă altul, Papa și Patriarhul și au ținut discursuri, dar nu s-au rugat împreună, pentru că ortodoxia e dreapta credință, iar catolicismul este altceva, o credință creștină ruptă de trunchiul apostolic la 1054. Împăcarea metafizică a celor doi ierarhi s-a făcut prn rugăciunea Tatăl Nostru, fapt ce a consfințit că ortodoxia și catolicismul sunt două confesiuni ale religiei creștine, care trebuie să conviețuiască în pace și iubire, până când cei plecați la 1054 se vor întoarce acasă la biserica mamă. Încă odată BOR a arătat față de bisericile greacă, bulgară sau sârbă, că este deschisă dialogului și colaborării cu respectarea credinței fiecăruia. Ciudată, la această primire fastuoasă, a fost atitudinea presei, care parcă la comanda unei unități militare a executat un ordin: catedrala națională nu mai era un colos inutil, pelerinii care l-au așteptat pe Papa nu mai erau fanatici religioși, iar sloganul ”vrem spitale, nu catedrale” nu a mai apărut pe facebook. Toți actorașii noștri care le ”pute” orice este legat de biserica ortodoxă au căzut în extaz la vizita Papei, care ”preferă Loganul, nu merțanul”, deși este capul uneia dintre cele mai puternice bănci mondiale. Spiritul liber al actorilor se activează doar când critică ortodoxia, în rest tot ce vine din Occident nu mai trece prin filtrul rațiunii și criticii, fapt ce dovedește cât de liberi sunt lăsați să fie…din lesă. Sutele de mii de români care-l așteptau pe Papa nu mai erau numiți de presă jignitor ca ”pupători de moaște”, ci pelerini creștini. Uimitor că numeroși jurnaliști declarați atei au devenit zilele acestea fani ai catolicismului. Interesant? Chiar și Klaus Iohannis, care la sfințirea catedralei naționale, deși au venit patriarhii Ierusalimului și Constantinopolului nu a participat, a venit să-l întâlnească acum sfios pe Papa în biserica pe care a ignorat-o și a jignit-o la referendumul pentru familie că propagă ”ura” și ”dezbinarea”. Președintele a dovedit încă o data că pentru el, BOR există doar ca și gazdă a mesajului papal și catolic, nu ca biserică de sine stătătoare a poporului român. Paradoxal, prin prezența sa la catedrala națională doar ca și loc de primire a Papei, nu de sfințire, a dovedit încă o data că ignoră biserica ortodoxă a poporului român? Dar lucrurile se vor remedia pe viitor din punctul de vedere al contribuției noilor servicii globale: deja preoții progresiști, ca-n 1917 sau 1948, își fac tot mai mult prezența în spațiul public teologic.

Felicit Biserica Greco-Catolică pentru evenimentul beatificării episcopilor martiri pe Câmpia Libertății, cum a numit-o Eminescu: Mica Romă. De azi episcopii sunt numiți Fericiți. Doar din acest punct de vedere vizita Papei a fost istorică în România. Dar și cu acest important eveniment presa încearcă să lovească din nou BOR. Articolele subliniază complicitatea BOR la unirea forțată a bisericilor de la 1948, fără să arate că țara noastră era ocupată de tancurile sovietice, iar Bucureștiul era condus direct de la Moscova, cu acordul scris al lui Churchill și Roosevelt. În această logică defectuoasă se poate spune că și la 1700 sub baionetele austriece s-a făcut forțat desființarea ortodoxiei din Ardeal, iar tunurile lui Bucow au distrus toate bisericile și mănăstirile ortodoxe la ordinul împărătesei Maria Tereza. Sfinții năsăudeni, Pavel Todoran sau Sofronie din Cioara sunt victimele unei uniații violente cu ajutorul trupelor de ocupație străine, similar ca la unirea din 1948. Dar noi, românii ortodocși, nu trebuie să cădem în logica urii imperiale ”divide et impera”, care ne-au impus-o de afară Viena sau Moscova în istorie, ci să felicităm pe frații noștri greco-catolici pentru canonizarea episcopilor martiri anticomuniști, care au luptat atunci împotriva necredinței și globalismului ateu, cum luptă astăzi credincioșii și clerul Bisericii noastre, în numele lui Hristos. Păcat că în anul 2017, care a fost dedicat Sfinților Închisorilor, niciun martir sau mucenic român nu a fost canonizat de către Patriarhie. Poate astăzi, Sfântul Sinod va lua exemplu de la frații greco-catolici și în al 12 -lea ceas mucenicii anticomuniști de la Aiud, Gherla, Jilava sau Canal vor fi canonizați: Arsenie Boca, Valeriu Gafencu, Nicolae Steinhardt, Ilie Lăcătușu, Ion Ianolide, Dumitru Stăniloae, Gheorghe Calciu, Costache Oprișan, Sofian Boghiu sau Gherasim Iscu. Sunt doar câteva nume din pleiada de mucenici trăitori ortodocși anticomuniști care pot fi canonizați chiar mânie de către BOR. Ce aprobare mai trebuie să așteptăm ca să ne rugăm canonic la sfintele moaște și icoanele Sfinților Închisorilor? Neohătărârea Sfântului Sinod descumpănește poporul credincios. Poporul român se roagă de mult la acești mucenici și mărturistori anticomuniști, care fac minuni în viața noastră!

Ionuț Țene