Cartea „Scrieri Duhovnicești” a Avvei Iosif Hazzaya, supranumit Văzătorul de Dumnezeu”, tradusă în limba română de ierom. Agapie Corbu, starețul Schitului „Buna Vestire” din Almaș (Arad), a fost lansată luni seara, 3 iunie 2019, de la ora 18:00, în Aula Facultății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, în prezența Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Andrei, a numeroși studenți, cadre universitare și oameni de cultură.

În cadrul lansării au luat cuvântul și au prezentat noua apariție editorială: arhim. lect. univ. dr. Benedict Vesa și pr. lect. univ. dr. Adrian Podaru, cadre universitare ale Facultății de Teologie Ortodoxă, care au arătat importanța apariției acestei cărți în limba română, punând-o la loc de cinste, alături de Filocalie și Pateric, volumul fiind numit pe bună dreptate o „Filocalie siriacă”.

De asemenea, volumul apare în cadrul seriei „Philocalica Syriaca”, la Editura „Sfântul Nectarie”, într-o serie ce are în pregătire titluri definitorii pentru creștinismul oriental, precum: „Istoria Bisericii Orientale” (Raymond Le Coz), „Cartea curăției” (Ishodenah De Basra), „Cartea treptelor”, „Despre isihie”, „Tâlcuire la Avva Isaia” (Dadisho Qatraya), „Despre desăvârșire” (Sahdona Martyrius), „Cuvinte ascetice” (Isaac Sirul). Primul volum din acest plan editorial, ni-l aduce în față pe Avva Iosif Hazzaya, Văzătorul de Dumnezeu, cu scrierile sale duhovnicești.

Prezent la lansare, ierom. Agapie Corbu, traducătorul volumului, le-a vorbit celor prezenți despre viața și teologia Avvei Iosif Hazzaya.

Astfel, traducătorul realizează un amplu studiu introductiv al cărții, precum și note critice, stabilind și reperele bio-bibliografice necesare pentru un eventual studiu viitor mai aprofundat asupra teologiei Avvei Iosif.

„Un autor filocalic sirian de importanța Avvei Iosif Hazzaya este vrednic de o prezentare mai amplă decât o pot face rândurile unui simplu „prolog“. Întai de toate, pentru simplul motiv că scrierile sale apar pentru prima oară în românește. În al doilea rând, pentru că cititorul modern de literatură duhovnicească, deși nutrește, de obicei, o admirație fără rezerve față de autorii sirieni, totuși îi sunt cunoscuți, aproape întotdeauna, numai Sfintii Efrem și Isaac; iar dacă cititorul se întamplă să mai aibă și studii de teologie, atunci admirația riscă să-i fie înăbușită, iar evlavia cenzurată de puținele și trunchiatele informații istorice și dogmatice furnizate de manuale. Ambele situații, niciuna fericită, sunt simptomele aceleiași maladii: cunoașterea deficitară și deformată a istoriei, culturii, spiritualității și doctrinei Bisericii Siriene sau a ceea ce specialiștii numesc «treilea mare curent al tradiției creștine», ieșit din tradiția apostolică primară, alături de celelalte două: grec și latin.

Ce vede, ce aude, ce simte mintea rugătorului, care, după ce s-a despătimit prin făptuire, trece «prin ușa iubirii» în patria contemplației? Ce ispite îl întâmpină acolo? Ce repere are calea neștiută care îi stă înainte? Cine sunt acum dușmanii și în ce fel actionează? Cine prietenii, cine ajutătorii? Care e strategia generală a luptei în această fază și ce trebuie să facă și, îndeosebi, să nu mai facă monahul ajuns până aici? Cum pot fi deosebite contemplațiile autentice de vedeniile înșelătoare? Ne oprim undeva, la vreuna din contemplații, sau înaintăm? Dacă da, până unde…? Doar cine a fost frământat de asemenea întrebări, căutând zadarnic răspunsuri limpezi și detaliate, va putea înțelege în ce constă «comoara» lui Iosif Hazzaya, sau, dacă vreți, «comoara Iosif Hazzaya». De fapt, chiar supranumele de Hazzaya (Văzătorul), pe care i l-au dat deja contemporanii, spune despre autorul nostru că a fost, întâi de toate, un om al experienței duhovnicești, un cunoscător din trăire al multiplelor forme de vedere a luminii necreate dumnezeiești, în timp ce bogata cultură care transpare din scrierile sale este instrumentul intelectual care l-a ajutat să-și rostească trăirile pustnicești și contemplațiile. În ultimă instanță, scrierile Avvei Iosif Hazzaya sunt, trebuie s-o spunem, o mărturie tulburătoare a vederii lui Dumnezeu, așa cum aveau să fie, în spațiul bizantin, scrierile Sfântului Simeon Noul Teolog sau cele ale Sfântului Grigorie Palama.”, conchide traducătorul, ierom. Agapie Corbu, în prefața cărții, titrează Radio Renașterea.

La final, Înaltpreasfințitul Părinte Andrei a apreciat apariția cărții în limba română. Totodată, a felicitat pe traducătorul volumului, părintele Agapie Corbu, și a amintit de perioada în care l-a întâlnit pentru prima dată, la Alba Iulia, fiind student la teologie, remarcându-se încă de atunci ca un teolog model, cu preocupări duhovnicești.

Evenimentul a fost moderat de pr. prof. univ. dr. Vasile Stanciu, decanul Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca.

NapocaNews