Cu totul surprinzător este spectacolul Much Ado about Nothing cu care s-a deschis in acest an Festivalul Shakespeare din Central Park aka “Shakespeare in the Park”, datorita viziunii regizorale foarte actuale si insolite. Regizorul de culoare Kenny Leon, cu mare experienta pe Broadway, a imaginat o campanie electorala intr-un viitor apropiat, anul 2020, cu un candidat iluzoriu, Stacey Abrams, asa cum scrie pe vila unde se petrece toata actiunea piesei, plasata de Shakespeare la Messina, acum sute de ani, o comedie cu o intriga de tip commedia dell’arte, asemanatoare cu a altor comedii. Regizorul a plasat actiunea in sudul Americii, de aceea toate personajele sunt jucate de actori de culoare.

Nucleul piesei este foarte simplu: o vizita de prietenie. Comandantul Don Pedro, victorios intr-o batalie, vine sa-l viziteze pe Leonato, guvernatorul Messinei, a carui casa este plina de fete nemaritate. Iar Don Pedro vine cu o limuzina moderna si cu garda lui de ofiteri, printre care chipesii Claudio si Benedick, care, normal, le cuceresc pe fete, dupa incurcaturile de rigoare, pe care Shakespeare le aplica dupa aceleasi sabloane, ca in alte comedii, dar mai ales ca in Poveste de iarna.

De fapt, apare o intriga amoroasa prin care este pusa la indoiala castitatea lui Hero, fiica lui Leonato. Don Pedro insceneaza insa moartea lui Hero, pentru a-i face inima praf lui Claudio, care o acuzase pe Hero ca l-a inselat, in timp ce Beatrice, verisoara lui Hero, simbol al spiritului feminin shakespearian, impartaseste dragostea lui Benedick, dupa incrucisari stralucite de spade ale spiritului. Dar cand casatoriile sunt puse la cale, o veste ii cheama pe ostasi la datorie. Si ei pleaca incolonati cum au venit, cu pancardele electorale in spinare, iar fetele din curtea vilei lui Leonato privesc peste gard la ei cum marsaluiesc incolonati si cantand, exact cum avea sa procedeze si Cehov in Trei surori. Soldatii vin si pleaca, iar fetele raman.

La Shakespeare insa casatoriile au loc. Dar parca e mult mai frumos finalul imaginat de Kenny Leon, foarte aclamat de public. Evident, exista o stima enorma aici pentru Shakespeare, pentru fiecare cuvant din textul lui. Dar trebuie sa recunoastem ca intrigaraia de tip commedia dell’arte este fara substanta. Se poate renunta la ea sau se pot actualiza sensurile, cum a facut Leon. De ce totusi a pus Shakspeare titlul mult zgomot despre nimic? La noi piesa se joaca cu titlul “pentru nimic”. Mult zgomot, da, vedem, exista, dar de ce despre nimic? Ce este nimic aici? Faptul ca moaetea lui Hero a fost aparenta, o gluma? Faptul ca Nimic este moartea pentru care unii isi dau viata? Sau Nimic este Totul?

Kenny Leon a ales pentru acest spectacol numai staruri de tip Broadway, precum Danielle Brooks, in Beatrice, incnunata cu premii Grammy si Tony, fiindca ea danseaza si canta exceptional, apoi Margaret Odette, in Hero, o adevarata perla neagra, ultraexperimentata in roluri off-Broadway, ca si Jeremie Harris (Claudio) si fantastical Grantham Coleman (Benedick), foarte rodat in roluri shakespeariene, aici realizand un fel de Arlechino. Dar toti actorii, toata trupa, cu o impresionanta figuratie, aveau in sange ritmul Broadway, al unei muzici foarte ritmate compuse de Jason Michael Web, dansurile fiind create de celebra Camille A. Brown, de o mare varietate.

Evident, dansului si muzicii li s-au alaturat gagurile, din plin, folosindu-se tot decorul, precum gagul unui fel de-a v-ati ascunselea, cand Benedick se ascunde dupa tufele din prim-plan sau escaladeaza balaconul vilei, care are doua etaje si unde se petrec actiuni simultan, apoi e randul lui Beatrice sa se ascunda. Ea alege amfiteatrul, printre spectatori, ba, la un moment dat, da la o parte o spectatoare, se aseaza ea in locul ei, iar domana respectiva, care nu mai are unde sa stea, este luata de Beatrice in bratele ei. Deghizamentul este total. Actorii joaca cu mult apromb toate ghiduseriile care apar pe parcurs, incercand sa fie la inaltimea replicilor shakespeariene, iuti si acide, caci avem in esenta un spectacol de replici. S-a pus in joc multa imaginatie spre bucuria spectatorilor.

Fara indoiala, tinand seama de experienta lui Kenny Leon si a actorilor alesi, elemetele muzicalului de tip Broadway si-au pus ampenta pe acest spectacol, care, desi musical si plin de veselie amoroasa, are si o dimensiune politica, cu apropouri la viitoarele alegeri din Statele Unite.

Grid Modorcea, Dr. in arte
Corespondenta de la New York