Mâinile poetului sunt largi deschise cum aripile îndoielii
Ochiul lui sunt corăbii rătăcite pe marea voinţei
Metaforele aleargă naufragiaţii umbrei
unor pescăruşi din nisipul singur şi fierbinte

Versurile poetului foşnesc bătaia vântului îngheţat
fiorul de ceaţă lasă o toamnă lungă peste pădurea de întrebări

Povestea trubadurului se spune cum masca ascunsă
de privirile obraznice ale scoicilor

Poetul e sigur un mesteacăn de stepă
Din scoarţa lui îşi fac vulturii cuib
şi femeile amintiri dureroase
Doar cititorii leneşi folosesc poezia pe post de iască
ca să dea foc hârtiei şi fanteziei

Lumea s-a ridicat în picioare şi a plecat să recite de nebună pe stradă

Ionuţ Ţene