Dincolo de detaliile cazului de la Baia de Aramă, acest episod este încununarea unei psihoze colective fără leac: infracționalopatia. E o dileală în masă bazată pe teza că toți sîntem criminali, totul e o infracțiune, deci orice și oricine trebuie privit doar din perspectivă penală (cu excepția glorioasă, proeuropeană si anticorupție a falsurilor în acte cu care familia primarului sibian Iohannis a dobîndit ilegal două case). Iresponsabilă sau pur si simplu cumpărată, temeritatea în intervenția de la Baia de Aramă a rezistentei procuroare Pițurcă descrie foarte exact ce au în capete componenții categoriei și proiectează încă un episod pilot al viitorului unei țări autoabandonate la discreția unor milițieni proști, dar convinși de menirea lor mîntuitoare în istorie.

Dacă l-au știut vreodată, deși mă îndoiesc, derbedeii ăștia în civil la mișto au uitat de foarte multă vreme locul și rolul lor pe lume: ei sînt amploaiații, foarte bine plătiți, ai unei societăți care i-a angajat să asigure acelei societăți un serviciu, potrivit legii. Atît. Nimic mai mult. Ei nu sînt stăpînii unei tarlale care trebuie aprinsă ca să se stîrpească de pe dînsa buruienile. La fel ca orice alt politist, procuror, judecător, și procuroarea Pițurcă este slujbașa, slujnica, servitoarea, femeia de serviciu juridic a acelor amărîți care au crescut, bine sau rău, puiul amărît al unor alți amărîți. Atît. Nimic mai mult. Iar femeia de serviciu juridic trebuie dată afară din magistratură, căci a lăsat foarte multă mizerie după dumneaei. Asta în pofida convingerii ferme și competente a rezistentului judecător clujian Dănileț Vasilică că pițurca ar fi un nou brand de mașină de spălat cu performanțe impecabile.

Criminalizarea a tot și toate, permanentul bîntuit public cu hoții și cu hoția în gură au produs mutanți incontrolabili. Au produs, pe de o parte, niște foarte relaxate pițurci purtătoare ale atributelor și instrumentelor de coerciție ale statului, cu care noi le-am dotat în ideea, teoretic civilizată, a exercitării LEGALE a forței în numele nostru. Însă, mutanții au ajuns s-o folosească sistematizat ilegal, deci împotriva angajatorului, adică împotriva noastră. Au semnat chiar și Protocoale în acest sens.

În același timp, infracționalopatia a produs cantități uriașe de indivizi cu aparență de normaIitate și stabilitate psihică aflați într-o continuă postură defensiv-agresivă contra hoților. Care sînt peste tot. Sub pat, la coadă la covrigi, în universități și grădinițe, la putere, sub putere, în oala cu ciorbă, la televizor, în spital, pe scara blocului, la telefon… Sînt peste tot. Ziua, dar mai ales noaptea. Ca hoții. Deci trebuie să fim permanent vigilenți și să ne protejăm clipă de clipă de hoți cu pițurci. De asemenea, se impune ca noi înșine să dobîndim abilități infracționale și să le aplicăm sistematizat în relaționarea socială. Că altfel mori de foame, prietene.

Afacerea cu fetița din Baia de Aramă este cert o fabricație în beneficiul unor convinși că asta nu mai e de multă vreme o țară, ci doar o tarabă de desfacere a unor produse exportabile contra cost (mic). Implicarea ilegală, abuzivă, aberantă a unui procuror și a forțelor de poliție în așa ceva confirmă ferm statutul de tarabă de desfacere protejată cu racheți. În acest episod, am semănat leit cu Moldova lui Plahotniuc. Personal, îmi simt erectat beton unionismul. Să ne unim, zic, căci abia acuși am ajuns să ne merităm reciproc. Unde mai pui că, la caz de unire, o putem avea din nou procuror general pe pițurca Laura Codruța Kovesi, așa cum își doresc forțele binelui de la Chișinău întrupate acum de marele om politic proeuropean, transatlantic, deci anticorupție Maia Sandu.

Repet: infracționalopatia n-are leac. Dacă nu mă credeți, întrebați la hoții de la farmacie. Insistați pînă vine pițurca.

Sorin Faur