Cât de legat biologic este omul Doamne, de pământul natal, îmi spun în gând, savurând creația poetei Titina Nica Țene – poeta amintindu-ne de cuvintele înaintașilor – personalități ale culturii românești – cuvinte care au rămas săpate adânc în inima timpului și în inimile oamenilor de bună credință care păstrează memoria pământului natal: ”Pământul natal cu tot ce e pe el îl purtăm toată viața în noi și e prezent în cântec, în poemă, în pânza pictată, în piatra sculptată și în fapte. Fără el am fi sarbezi” (George Enescu – Ziarul Lupta 1936).

Cuvintele poetei Titina Nica Țene, exprimă îngerescul din om, constituind punți între generații. Poeta aduce în fața cititorului spiritul limbii noastre, cititorul pasionat întrezărind în simplitatea stilului, în farmecul poetic, tonul prietenos și forța expresiei, opera literară estetic valabilă.

Inspirația poetei în fluxul său interior are la bază temeiuri naturiste, reușind să mobilizeze resursele expresive ale limbii noastre pentru a recepta poezia, versurile poetei așternând peste sufletele noastre, emoții și rezonanțe afective, prin forme particulare de limbaj și creații de cuvinte care dau strălucire unui vocabular specific locului natal, stilului dialectal al locului:

”Când cântă guguștiucul printre blocuri

Îmi aduc aminte cum la mine-n sat

Juca, în aer, fagure, căldura

Iar eu mergeam cu tata la arat

………………………………………

De pe ștergarul alb, pe iarbă verde,

Nu înainte de-a înălța o rugă,

Mâncam cu poftă ceapă cu mălai

Bând apă rece de izvor din tugă.”

(Izvorul din tugă – pag.76 – vol. Nostalgia întoarcerii, Editura Absolut, București)

Dragostea și durerea poetei este exprimată în tonalitatea gravă a versurilor:

Dar tata nu mai e, nu e nici plugul,

Nici boii ce trăgeau din greu la jug,

Curtea-i pustie, casa stă să cadă

Iar buruiana crește din belșug.

(Izvorul din tugă – pag.76 – vol. Nostalgia întoarcerii, Editura Absolut, București)

Revenind într-o gamă afectivă, poeta exprimă:

Și dacă aș putea întoarce timpul

Să merg sub salcia pletoasă de la drum

Să mai mănânc așa mâncare simplă

Dau toate bunătățile de acum.”

(Izvorul din tugă – pag.76 – vol. Nostalgia întoarcerii, Editura Absolut, București)

Îmi joacă lacrima în ochi, citind creațiile poetei și oprindu-mă din când în când, meditez la adâncimea versurilor ei, la calitatea și bogăția rimelor care conferă tonului ”o plenitudine superioară” sporind valoarea acustică a limbii, amintind de cuvintele: Rima are funcție deosebit de complexă, manifestându-se în trei planuri: ritmic, euforic și semantic (constata J. Cohen).

Poeta își exprimă dorul de casa părintească, de frați și cei dragi:

”De multe ori, pe malul Beicii

Visez la casa în care am fost născută

O casă mică printre flori

Unde am fost foarte fericită.”

(Poezia Copilul a îmbătrânit)

Ideile poetice sunt susținute de rimă ca element de orchestrație, deoarece ”Către valoarea rimei se îndreaptă toate imaginile versului” (George Călinescu) consolidând mesajul versurilor:

”Să vină primăvara cu străluciri de soare

Să alungăm cu ele tristețile din noi

Că iarna a fost lungă, zăpada a fost mare

Și am rămas la suflet, ca și copacii, goi.”

(Să vină primăvara, pag.12, vol. Nostalgia Întoarcerii, Editura Absolut, București)

Trăind într-un univers modelat de limba noastră ne întrebăm parafrazându-l pe Eminescu, meditând:

”E ușor a scrie versuri

Când nimic nu ai a spune

Înșirând cuvinte goale

Ce din coadă au să sune.”

La întrebarea, Ce înseamnă a scrie? au dat răspuns mari cercetători în domeniu și mari poeți traducători: ”a scrie este o muncă de traducere compatibilă cu aceea a transpunerii unui text dintr-o limbă în alta, …..expresia (traducerea înseamnă sublinierea în cuvânt a gândurilor și sentimentelor)” spune P. Valery – poet și traducător al Bucolicelor lui Vergiliu; iar Steiner constată: ”orice activitate mentală este traducerea și … se dezvoltă într-un domeniu interdisciplinar.”

Poeta Titina Nica Țene vine în întâmpinarea poeților înaintași care au cultivat un ideal liric conturându-și o identitate în cadrul acestui modul prin care se caracterizează sensibilitatea românescă – păstrând realitățile naționale (estetica limbii, valorile poetice ale folclorului nostru):

”Ce mic e tată dealul copilăriei mele

Mi se părea un munte când eram în sat.”

(Poezia Să uit definitiv)

Sau:

Până când din astă viață

Părinții noștri nu pier

Mai avem deasupra sus

O părticică de cer.

(Petec de cer)

Gândurile poetei sunt exprimate și în lirica religioasă, cu respectul pentru creația divină: ex. Bătrâna și cățelul, Cheia bătrânei, Anotimpurile, Pe aproape e Crăciunul, Lacrimile mamei, Rugăciune, Dor de copilărie, Din nou acasă, Copilul a îmbătrânit, etc.

”Numai în noi vom regăsi puterea

De-a trece peste toate, fruntea sus!

Căci suferim numai o părticică

Din Marea Suferință a lui Iisus !”

(Poezia Marea Suferință a lui Iisus, vol, Nostalgia Întorcerii, pag. 97, Ed. Absolut, București)

sau:

Doamne ajută-mă să pot,

Să fiu pagină de carte,

Într-un suflet de copil,

Să mă ducă mai departe.

De emanația sufletului acestei poete, a cărei personalitate pune în valoare personalitatea limbii naționale, prin resursele expresive, se vor bucura generații, iar timpurile nu vor reuși s-o anihileze. În creația poetei regăsim unitatea spirituală a neamului nostru; ”chiar dacă timpul trece, poeta are parte de imunitate absolută sub cupola timpului”(Voichița Pălăcean-Vereș).

Creația poetei Titina Nica Țene este străbătută de firul călăuzitor al purității, având aplicație pedagogică, dând strălucire timpului și locului în care a trăit, ceea ce îi conferă o notă particulară în tabloul liricii noastre, bucurându-se de aprecieri deosebite din partea unor mari personalități ale scrisului românesc: ”Modestă, cuviincioasă, plină de duioșie, ne câștigă simpatia, tocmai prin această cumințenie a pământului” (Alex. Ștefănescu – România literară – nr. 35 – 2004).

Prof. Paraschiva Cărbunar,

Tinca, 8 iulie, 2019