La sfârșitul săptămânii trecute, USR și-a ales candidatul la prezidențialele din toamnă, așa cum era de bănuit, fiind nominalizat președintele formațiunii Dan Barna. Urmează ca și PLUS să-și aleagă candidatul, pe Dacian Cioloș, un lider promovat și protejat de Franța, iar dintre cei doi candidați se va alege tandemul președinte/premier. Pe datele actuale, Dan Barna are șanse reale să fie candidatul USR și PLUS la alegerile prezidențiale și să-l înfrângă pe președintele în funcție Klaus Iohannis, o situație similară fiind și în Ucraina. Dan Barna, cu tunsoarea sa de milițian din anii „50„ sau coorporatist cuminte, are șanse majore să câștige alegerile prezidențiale. Nu neapărat că este reprezentantul ideologiei neo-marxiste, al unui partid care s-a creat în laboratoarele ”noii securități” și a ambasadelor, conform unor analiști, ci pentru că reprezintă ”noul” progresist în politica românească. Numeroși comentatori consideră că ideologie neo-marxistă reprezintă un handicap pentru candidatul progresist, dar în realitate cei 50 de ani de comunism a impregnat în ADN-ul unei părți a electoratului român gândirea marxistă și utopiile bolșevice ale lui VI Lenin. Manifestațiile de stradă au ceva din violența celor organizate de PCR în 1946 împotriva partidelor istorice. La destui români, deși nu o recunosc, prinde discursul bazat pe ură și conflictul social. Lupta de clasă nu mai este la modă? Avem acum o altfel de luptă de clasă astăzi, de exemplu, ascuțirea conflictelor între diverse minorități și majoritate. În ultimii ani s-a dovedit că discursul politic bazat pe conflict și ură a avut un real succes electoral. E o suflantă electorală. O parte din succesele electorale ale lui Băsescu erau bazate pe conflicte: între bugetari și privați, între medici și profesori, între românii de acasă și cei din Diaspora. Încă din 1917, Sfântul Luca al Crimeii susținea că bolșevicii vor câștiga revoluția pentru că se bazează pe ură, care față de iubire și înțelegere, se alimentează și potențează singură.

Ați observat cum în ultimii ani discursul bazat pe ura dintre români câștigă teren în stradă, pe facebook și în societatate. USR are capacitatea de tip progresist sau neo-marxist, deși o disimulează ușor, de a genera stări conflictuale între componentele sociale din țara noastră, lucru, care îi umflă pânzele electorale la alegeri. Progresismul s-a cocoțat la fel ca marile partide ”revoluționare” din 1917 sau 1950 în fruntea fenomenului politic, care a înțeles mersul istoriei spre un viitor luminos și progresist, iar până nu se consumă această propunere eschatologică și utopică, poporul nu înțelege ce i se întâmplă în realitate de fapt. Fantoma lui Lenin e mai prezenta ca niciodată în societatea românească. Klaus Iohannis este perceput deja de mulți tineri ca un personaj ce provine din vechea gardă sau clasă politică, ”un bătrân” care a fost în conducerile diverse ale României în ultimii 25 de ani. Să nu uităm că a fost totuși ”premierul de la Grivco” propus de PSD și vechiul PNL. Mai mult, concesiile pe care i le face Guvernul Dăncilă decontează insuccesele acestuia președintelui în funcție. După arestarea lui Liviu Dragnea, ca ”antieuropean”, care era perceput ca ”răul” și ținta absolută, Iohannis nu mai are la cine să-și umfle mușchii. Cu un PSD irelevant, redus de servicii la un partid sub 15 la sută din sufragii, pentru Iohannis a dispărut inamicul tradițional. Din ce în ce mai mulți români percep Guvernul Dăncilă, care execută tot ce spune Cotroceniul, ca ”guvernul meu” al lui Iohannis. Gafele lui Dăncilă se decontează și la Cotroceni, nu numai pe Kiseleff. După 30 de ani, PSD a fost redus de către sistem la un partid minor și fără miză, el mai există doar ca să aibă Dăncilă și acoliții o funcție și o sinecură de la popota de comandă. Azi, PSD nu mai este partid, ci o remorcă prezidențială, care va trage ca o piatră de moară în spatele lui Iohannis în noiembrie. Asistăm tot la o premieră istorică: după 30 de ani PSD nu va mai avea candidat în turul doi al prezidențialelor. Lupta se va da între Iohannis și Barna (poate Cioloș), iar paradoxul cel mai mare se va petrece la alegeri. Electoratul pesedist tradițional dezamăgit de Iohannis și sinecurista Dăncilă va vota cu oricine va candida împotriva actualului președinte. Tineretul va merge spre ”fără penali în funcții publice” direct de pe rețelele de socializare cu smartphonul la mână în cabina de vot și va pune ștampila pe adevăratul câștigător al alegerilor europarlamentare: USR. În decembrie, România – țară cu un status general conservator și creștin – s-ar putea să aibă primul președinte de orientare ideologică neo-marxistă, care nu o va recunoaște public, dar o va aplica pe agenda de lucru ad litteram, conform manifestului partidului de la Trier, ce-i inspiră pe eurocrații de la Bruxelles. Ca de obicei serviciile, pentru salarii și pensii speciale, se vor replia în spatele celui mai puternic care dictează pe plan european.

Ionuț Țene