Eu ştiu că tu ştii
Tu ştii că eu ştiu
„Abia aştept să descopăr poetul” a spus veselă şi senină muza

Ea nu ştia că inima poetului
se lasă greu dezbrăcată
Sângele albastru al poeziei curge precum torentul
Cade ca o picătură de rouă pe coapsa întrebării şi îndoielii
în sufletul însetat de limpezime şi tăietura diamantului

Ce verde este tinereţea şi vara
Ce greu este să găseşti locul care să merite…

Vrăjită de corabia vieţii
Pe valurile mirării, abia atunci s-a dezvăluit zeița fluture
cum inima poetului creşte odată cu trunchiul unui stejar
până la cer
până în căuşul palmelor femeii frumoase
ce-şi plânge adolescenţa

şi cupa trecerii bea însetată propriile lacrimi

Ionuţ Ţene