S-a recules toamna în barba patriarhului
La margine de inima livezii
Merele culeg roua iubirii
Fiecare dimineaţă limpezeşte toaca

S-a recules aburul de pâine al utreniei
ţipătul tainic al şoaptelor şi întrebărilor
Lacul de linişti al smereniei

S-a recules ochiul de soarele amiezii
răcoarea fierbinte a liturghiei
Unde frunzele credinţei scutură
buzele sărate de uitare

S-a recules amurgul în izvoare
Odihnindu-şi setea şi amnarul
în şiştarul de lapte al memoriei
în plămânul din piatra rugăciunii

Ionuţ Ţene

 

 

(2007)