Poetul ca şi copiii
cu mitraliera de plastic şi pistolul cu apă
mereu în gardă la piciorul inocenţei

Poetul cu privirea nevinovată a ignoranţei şi evidenţei
desenează fluturi pe cochilia melcilor
şi rupe agresive avioane de hârtie

Poetul ca şi copiii
se joacă de-armata cu furnicarul
în parcul mare al nesiguranţei

El nu este soldatul
doar nor îmbrăcat în cerul senin
cu pantalonii totdeauna scurţi
cu vorba împleticită
pe care nu o aude şi nu o înţelege nimeni
şchiopătând albatros pe puntea memoriei

Poetul, acest tobogan cu mâna sau piciorul rupt de realitate
Dar zâmbetul lui este aşa de mare şi albastru

Ionuţ Ţene