Mereu mi-am propus sa fac un dictionar al romanilor din America. Evident, nu al tuturora, care sunt de ordinul milioanelor, ci al personalitatilor care au marcat istoria comunitatii romanesti din America. Ideea mi-a venit pe cand lucram la TVR si am realizat epopeea cinematografica CU TEZAURUL CREDINTEI IN LUMEA NOUA, un serial in 7 episoade, in care i-am “prins” pe pionierii acestei istorii, Policarp Morusca, Valerian Trifa, Vasile Hategan si pe nenumarati alti preoti care au concentrat in jurul lor fortele romanesti de peste ocean. Este vorba despre istoria comunitatii romanesti din America, legata indisolubil de istoria bisericii ortodoxe romanesti din America.

Evident, am mai realizat filme speciale, dedicate altor mari personalitati, precum Vlaicu Ionescu (filmul NOASTRADAMUS) sau sculptorul Nicapetre (filmul LUMEA CA SAMANTA).

Am scris apoi doua romane-reportaj, foarte ample, de aproape o mie de pagini fiecare, MORT DUPA AMERICA si RASTIGNIT IN AMERICA, in care defileaza multe personalitati ale romanilor americanizati. Unul dintre preotii de marca ai comunitatii romanesti, Casian Fetea, la lansarea uneia dintre cartile mele in biserica unde el pastorea, Sfanta Maria din Queens, New York, a spus: „Poate că noi nu ne dăm acum seama, dar va veni o vreme când mulți cercetători, care vor studia istoria românilor din America, vor avea drept referință cartea domnului Modorcea MORT DUPĂ AMERICA și filmele sale”.

Cred ca este mai mult decat un document istoric sa se afle intr-o fisa speciala ce am aflat despre cazul Mircea Eliade la Chicago. Povestea sfarsitului sau este teribila, semnificativa pentru toata istoria romanilor. Fiindca un astfel de dictionar presupune o documentare la fata locului, este nevoie de un tur prin toata America, asa cum am avut eu sansa sa-l fac si poate ca ar trebui refacut, prin unele parti. E o munca intensa de cercetare, in special la arhivele comunitatilor romanesti din America, unde exista focare puternice, precum la Cleveland, Chicago, Detroit, Los Angeles si in multe alte locuri. Daca vei cauta asa ceva la ICR, nu gasesti, desi acest Institut este platit de poporul roman sa faca o astfel de treaba. Dar ICR New York e mort. Aici nu poti gasi o arhiva. Ultima oara cand am fost la sediul din 38 St., nu mi-au primit o donatie de carti, fiindca nu aveau biblioteca!!! Dar eu stiam ca exista una, mai daruisem carti, reviste si filme, dar harnicii iceristi ai lui Pataharbici au avut dispretul pentru inaintasi si au distrus-o. Da, am trait acest moment rusinos: a trebuit sa plec cu sarsanaua de carti inapoi. E ca si cum am fost dat afara din casa mea! Am donat ICR-ului filme, unde sunt? Cred ca Romania este singurul stat de pe glob care distruge tot ce se face bine de catre romani. Si nimanui nu-i pasa. Toti “alesii” sunt de accord cu asta, dar concret nu se ia nici o masura. E ca un blestem! Dovada ce se spune, ca nimeni din exterior nu ar putea face raul pe care il fac romanii din interiorul Romaniei.

Iar dupa anul 2010, cand m-am stablit cu familia la New York, am scris circa 20 de carti inspirate din realitatea Americana, in care am “prins” tot ce a miscat romaneste, in special in domeniul artei plastice, cum ar fi volumul ARTISTI ROMANI LA NEW YORK. Desigur, am dedicat si o carte cercetarii urmelor lui Brancusi in America, este ceva unicat, n-au realizat asa ceva nici americanii, ei, care au profitat imens de opera lui Brancusi, iar multe alte pagini, cat pentru o carte, i le-am dedicat emului sau, Constantin Antonovici. Personalitati demne de a fi incluse intr-un astfel de dictionar sunt Mihaela si Gabriela, fetele mele gemene, care au realizat pe Broadway spectacolul WICKED CLONE, singurul spectacol realizat aici de un artist sau de o trupa din Romania. Iar cariera lor este in plina desfasurare.

Romanii din America pe care i-am cunoscut, dar si urmele inaintasilor aflate in memoria urmasilor, sunt “prinsi” in romane, carti de film, carti de arta plastica, carti de muzica, in general carti de critica, dar niciodata nu se afla in toata splendoarea, ca sa spun asa, adica cu toata biografia lor, cu istoria pe care au tras-o dupa ei, cu destinul lor unicat, demn de un roman, generos pentru a fi ecranizat.

Aceste povesti extraordinare am fost tentat mereu sa le prind intr-un dictionar. Evident, unele fise vor fi de zeci de pagini, precum cea a lui Brancusi, desigur, o sinteza a ceea ce am scris despre el. Dar restul personalitatilor au loc suficient in acest dictionar. Cunosc suficienti romani cu fapte deosebite in America, ingineri, proiectanti, constructori de metro, valori cu care ne putem mandri, ca Peter Ilica, presedinte de peste 37 de ani al Abbottsfield Industrial Training din Portland, Oregon, care vor avea locul lor bine stabilit in acest volum.

Singura problema este daca forurile romanesti sunt interesate sa finanteze o astfel de carte, o astfel de cercetare. Eu nu am putere financiara sa o scot. Am doar puterea sa o scriu. Si nu cred ca mai exista altcineva dispus sa faca un asemenea act cultural, echivalent cu un sacrificiu. Eu am multe alte prioritati, am ce face, in primul rand sa termin cartile mele din ciclul CIVITAS INNOCENTIAE, dar daca am aceasta garantie, ca munca mea nu va fi in zadar, ca un dictionar al romanilor din America este important, este necesar, poate voi porni la treaba.

Astept propuneri de la guvern, de la BOR, de la ICR, de la Ministerul Romanilor de Pretutindeni, edituri, dar in special de la Academia Romana. Si mai sunt zeci de risipitori milionari, care ar putea sa lase o urma demna de viitorul Romaniei, imposibil de conceput fara cunoasterea trecutului, din care face parte substantiala si diaspora romaneasca, ajunsa la dimesiunea altei tari, altei Romanii (circa 10 milioane de romani). Si ea are imperios nevoie de o carte de vizita, care azi lipseste cu desavarsire de pe caile si din blibliotecile americane.

Grid Modorcea, Dr. in arte
Corespondenta de la New York