Oamenii așteaptă, oamenii se-ntreabă
Speranța urmează păsările-n zbor
Gândurile mute așternute-n visuri
Nalță rugaciune către cerul lor

Mintea nu cuprinde, voința se-aprinde
Inima se zbate de viață cu dor
Timpul se oprește și preț de o clipă
Este veșnicie pentru acest popor

Ființa se consumă, sufletul apune
Luna curge amară, nopțile ne dor
Luminile stinse imprimate-n aer
Poartă calauză către alt decor.

Laurențiu Rotar
22.09.2019