De obicei norii sunt albaștri
Nu albi
A spus fata ce-și colora ochii galben căprui

De obicei ziua privește noaptea în inima adâncului
Și ploaia senină lacrimile sau lucrurilor simple

Poate într-o zi toamna se va dezbrăca de aripi
dansând goală pe masa barului din orașul alcalin
fluturii corzii de chitară despre singurătatea alergării
Umbra iubirii trecute pe strada înecată de ploaie

Poate într-o zi se va scrie despre călimara amintirii
cu mustul frunzelor ruginite de vinul vechi
Sânii tăi vor fi sigur modelați de palmele tristeții
lângă paharul de șampanie pe masa dorinței stinse

Poate într-o zi răsare iarba pe copitele stepei
Gândurile vor juca părăsirea culorii de mirarea întrebării

Într-o zi vor crește florile din grădini în taină
Acolo unde adolescența lasă sufletul o mască
pe obraji înroșiți de apusuri

Poate într-o zi sfâșie iubirea cuvântul pe buze
Și timpul dragostea clipei
Poate vei fi savană arsă de focul celui mai sălbatic vânt

De obicei norii sunt albaștri
Și albul se lasă iarnă peste oraș cu strat subțire de giulgiu

Ionuț Țene