Evident că nu suntem „în cărți”… Nici dacă ies din cursă și Bulgaria, și Serbia, și tot nu o să intrăm pe turnanta investiției nemțești… Pentru că nu e pentru noi… De altfel, faptul că, deși a apărut această oportunitate pe piață, prin anunțul Grupului Volkswagen de a amâna luarea unei decizii în privința construirii unei fabrici în Turcia, din cauza conflictului cu Siria (în fapt, nemțește vorbind, pentru a identifica o altă țară în care să fie realizată investiția), și totuși nu avem nici o reacție, dacă nu oficial-guvernamentală, prin punerea pe masă a unei oferte cu facilități fiscal-investiționale, măcar o dezbatere la nivel electoral, denotă că „actorilor” politici și economici de la noi le-au fost deja predate lecțiile… neimplicării.

Sigur, pare aberant să ai un președinte „neamț”, iar o investiție germană să treacă pe lângă noi de parcă nici nu am exista… Pentru că, din păcate, chiar nu existăm la acest „nivel”. (Cum nu exista, în cărți, în mod real, nici Klaus Iohannis când tot sprijinea ușa cancelariei lui Merkel). Noi trebuie să „livrăm” resursele noastre naturale, nu să devenim actori pe o piață de producție. La noi, lucrurile trebuie să se rezume la „ambalat” și, eventual, realizarea de subcomponente. Și nu țintirea unui rost geostrategic, nu vizarea unor investiții cu potențial, locul nostru pe piața europeană aflându-se în „competiție” doar cu rostul decis de alții…

Nu am fost cărți nici măcar la prima strigare de pe piață. Când Grupul auto Volkswagen a ales Turcia pentru noua sa investiție, dând de o parte România, Bulgaria și Serbia… Și când doar „jocul” de piață a impus, pentru ajustarea pachetului investițional, o pseudo competiție… În realitate, alergători pentru locul doi, pe lângă linia de „finish”, alături și de un jucător din afara spațului european (dar care s-ar putea să spargă și „bariera” Schengen în timp ce noi încă vom mai face analize și rapoarte).

După ce Volkswagen a ales la acel moment Turcia, în detrimentul României, Bulgariei și Serbiei, nu a apărut nici măcar un raport oficial despre „ierarhizarea” necâștigătoarelor… Chiar dacă un asemenea clasament, pe baza criteriilor nemțești, ar fi contat pentru analiza de piață și posibilele „reviewuri” căutate de alți investitori germani (și nu numai)… Și nu știm, oficial, pe ce loc în grupul „perdantelor” ne-am situat atunci… Înaintea Bulgariei? După Serbia?… Sau am fost luați în calcul strict ca nume de completare „la și alții”?!… Dar acum este clar cine a contat în ochii nemților!… Cine a știut să se facă văzut!

Pentru că dacă la nivelul guvernanților noștri este greu să spui dacă și ce fel de ofertă a existat pentru Grupul auto Volkswagen, la prima strigare a investitorului german, în cazul Bulgariei se vede clar că au avut lecțiile făcute și pentru un posibil „tur” doi. (Pe care orice economist, macroeconomist, finanțist și analist de politică externă l-ar fi luat în calcul privind spre evoluțiile din spațiul turc). Mai mult, bulgarii nu au trimis să vorbească despre reofertarea grupului auto pe un ministru de mâna a doua, ci pe un fost președinte de țară! Și au pus în „joc” cifre și facilități greu de ignorat: dublarea ofertei de la 130 la 260 de milioane euro, dezvoltarea infrastructurii pentru autoturismele electrice, investirea în educație pentru pregătirea viitorilor angajați (asta pe lângă trecutul lor… istoric, precum raportarea inițială a monedei naționale, Leva, la marcă, existența unui consiliu monetar coordonat „nemțește”)…

Noi însă încă ne facem că tocmim, la nivel de minister!, o ciornă cu o ofertă pentru nemți. Și probabil la același nivel vom fi și în clipa în care grupul auto va semna deja contractul… Noi tot cu plicul cu șină al prezentării ofertei noastre; în care, deloc kafkanian, se va găsi doar șina…

Și poate că nici nu mai contează de ce, în plină campanie electorală, nu se vorbește despre acest subiect. Nu spune nimic candidatul „neamț”, Klaus Iohannis, de la care te-ai aștepta să fie un vehicul pentru orice investiție germană, nici numita Dăncilă care, încă, este reprezentantul unui guvern ce va rămâne în istorie și pentru ratarea acestei oportunități.

De fapt, cineva a vorbit… A transmis un mesaj înaintea începerii campaniei electorale, ba, chiar suficient de apăsat pentru ca vorbele să-i fie înțelese de cine trebuia… Președintele Camerei de Comerț Româno-Germane, Dragoș Anastasiu, care a venit cu un discurs prăpăstios despre cât de rău va fi în România următorilor trei ani, într-un defetism al disponibilizările de personal (400 000 de bugetari care, într-un fel sau altul, vor apăsa tot asupra mediului privat), despre neîncasările la buget, prin revizuirea cotelor de impozitare, în general, un scenariu al nepredictibilității României, „discurs” ținut în fața investitorilor germani și care părea la acel moment decupat din înfierările specifice PSD. Dar care astăzi poate fi citit exact în cheia pe care i-o dă și reacția guvernului prin absența oricărei oferte pentru grupul german (probabil pentru că noi nu trebuie să prezentăm nici o ofertă).

Bulgaria a venit cu facilități în care pare că își pune gaj parte din atuul ei economic, oferta fiind prezentată de un fost președinte al țării, Rosen Plevneliev, nu de un ministru de care nu a auzit nimeni… Și sunt, într-adevăr, facilități fiscale și investiționale ce vor apăsa greu pe economia lor. Dar, s-ar putea ca tocmai prin acest „dosar”, vecinii noștri să joace și pentru locul lor în Spațiul Schengen!

Ai noștri?… Se vor spăla din nou pe mâini… Și nu pentru că nu am avea de unde să scoatem facilități de 260 de milioane de euro (dacă vrea Orlando, noi punem pe masă, direct, nu „facilități”, ci bani, ce mare fleac să mai facă un împrumut?!), ci mergând pe scuza că, fiind deja într-un deficit pe piața forței de muncă, de ce să ne mai agităm, nu?!… A, infrastructura?… Prima care contează pentru un asemenea investitor, ne-au spus-o și reprezentanții Renault, ne-au bătut obrazul și cei de la Ford, despre ea nu se va comenta nimic oficial.

Ce fel de joc a făcut însă președintele Camerei de Comerț Româno-Germane?… La asta ar trebui să răspundă, dacă mai există, structurile specializate…

Cezar Adonis Mihalache – Naţiunea