Pentru prima oară, după 1990, un istoric din zona „mainstream-ului” academic, pro-occidental, recunoaște că legionarismul nu a fost un fenomen de import, așa cum au susținut timp de zeci de ani comuniștii și istoricii progresiști.

Istoricul Adrian Cioroianu,  profesor universitar și decan al Facultății de Istorie de la Universitatea București, a scris în Dilema Veche că spre deosebire de comunism, plantat aici din străinătate, legionarismul a fost un fenomen autohton.

„În ultimii 80 de ani, ne-am obișnuit a crede că discursul antioccidental e monopolul extremei stîngi a politicii. Dar acesta e un clișeu, eronat. Eu am avut, în familia mea de olteni, simpatizanți legionari – și mulți dintre cei care citiți aceste rînduri i-ați avut, la rîndu-vă, în familiile voastre. Comunismul a fost o himeră plantată la noi din semințe străine. Dar legionarismul nu ne-a fost impus de Mussolini sau de Hitler, ci a fost un produs himeric autohton, al unei/unor generații de români – distilînd naționalism, antisemitism, ultraortodoxie, cultul forței și al morții, plus o serie de complexe identitare etc.”, a scris el.

Cioroianu identifică un „filon prolegionar”  „care are la noi tradiție, va putea genera, în deceniul următor, viitorul discurs anti-Occident”.

El sugerează că a combate tema LGBT și a avansului acestei ideologii în România ar fi un indiciu de „neolegionarism”. De asemenea, și migrația „va deveni inevitabil și o temă a eventualei extreme neolegionare”.