Pe mine sincer votul din Diaspora m-a speriat pentru unicitatea şi singularitatea sa faţă de un singur candidat. E mai mult decât ciudat ca circa 5 milioane de români să prefere şi să voteze pentru un singur candidat în procente de peste 94 la sută, de parcă ar fi fost alegeri în Coreea de nord, Cuba comunistă, RPP Chineză sau România lui Ceauşescu. Cum e posibil ca un electorat român care trăieşte în alte ţări vestice ce se consideră democrate, plăteşte impozite şi aduce plusvaloare la guverne străine, să voteze în turul doi la prezidenţiale peste 94 la sută cu un candidat din ţară pe care nu l-a văzut la nicio dezbatere electorală sau la o întâlnire directă? Un vot în Diaspora, chiar dacă e concludent şi ferm, el nu trebuie să depăşească balanţa democratică de diferenţă, circa 10 – 15 – 20 la sută, ca să arate că electoratul are exerciţiul democratic şi informaţie. Prea mare decalajul din ţară faţă de cel din Diaspora la vot. E un dezechilibru socio-electoral nefiresc? Prea multă viziune utopică sau interes de substrat se livrează în Diaspora? E periculos pentru democraţie să transformăm un segment electoral într-un mit.

Klaus Iohannis a obţinut 6.437.151 voturi, adică 65,88%, iar Viorica Dăncilă 3.334.000, reprezentând 34,12%. Potrivit rezultatelor provizorii centralizate până luni dimineață de către Autoritatea Electorală Permanentă, Klaus Iohannis a obținut, în total, 6.495.534 de voturi – 863.849 de voturi din diaspora și 5.631.685 de voturi în țară. Viorica Dăncilă a obținut 55.493 de voturi în diaspora și 3.282.040 din țară, în total 3.337.533 de voturi. Cu 93,91%, potrivit rezultatelor parțiale, actualul președinte a câștigat ușor în toate țările și în toate cele 838 de secții de vot. Șeful statului s-a impus fără drept de apel în țările cu mari comunități de români, unde s-au înregistrat prezențe mari la vot. În Italia și Spania, Iohannis a câștigat cu peste 92%, în Marea Britanie și Germania cu peste 95%, în Franța cu 94% și în Republica Moldova cu 96%. În unele secții de votare, Dăncilă nu a obținut niciun vot. Masivitatea cu care s-a votat un singur candidat, de peste 94 la sută, nu ţine de democraţie, ci de manipulare, propagandă şi lipsa unui exerciţiu electoral competitiv. Nu poţi să votezi ca în Coreea de nord un candidat cu o cifră comunistă sau ceauşistă, de 94 la sută şi apoi să spui că eşti democrat sau ai discernământ electoral competitiv informat de tradiţie anglo-saxonă? Aici nu e vorba de preferinţele unui candidat sau altul, ci de echilibru democratic necesar. E clar că votul exagerat pentru un singur candidat nu ţine de democraţie şi echilibru, ci de puseuri nostalgice totalitare sau de o utopie social-politică de timp comunisto-corporatist. Să trăieşti în ţări democrate şi să votezi cu procente coreene ţine mai degrabă de comunsim, nu de democraţie sau de lipsa de informare şi exerciţiu electoral competitiv. E un vot covârşitor de peste 94 la sută pentru un candidat ce ţine de un reflex mai degrabă totalitar decât democratic? Sigur e dreptul fiecăruia să voteze cu cine doreşte, doar că votul trebuie să fie informat. Diaspora, din păcate, este influenţată prea mult de utopia propagandei şi ideologiei ofiţerilor din ambasade, consulate şi centre culturale sau de interesele guvernelor gazdă şi prea departe de realităţile din ţară? Românii din străinătate trebuie să înţeleagă complet şi complex că democraţia este competiţie electorală şi echilibru, nu vot covârşitor pentru propria proiecţie ce ţine mai ales de utopia politică, nu de real politik.

Ionuţ Ţene