Să prinzi acea clipă și timpul sidefat care nu se mai reîntoarce la tine
Să intri în melancolia momentului dezbrăcat care nu vine niciodată

E un freamăt sălbatic de frunze ale sufletului
pe care nu le poți înțelege sau explica

Și toamna orei târzie va îngălbeni trecerea
Și tu tragi de secunde ca de femeia frumoasă care te-a părăsit

Și cocorii plecați zboară ultima oară deasupra cerului uitat de rătăcirile singuratății

Se lasă grea iarna ca o văduvă
De mâine îndrăgostiții vor oferi doar flori de gheață culese de case părăsite
din orașul fără memorie ce întoarce turnuri cu ceas

Ionuț Țene