Pădurea fermecată a luat foc
Au rămas amintirile cenușă
O iubire țăndări, nevinovată, de copil
Pădurea a rămas departe în poveste
În locul trunchiurilor de copaci
Aerul desenează pagode de ceață
Pădurea de spiriduși s-a făcut lemn de foc
în sobele trecutului se încălzesc nereide
Pădurea fermecată a intrat blană pe corăbiile pline de carii ale aventurii
să străbată sufletul, valuri răzlețe și neuitarea care nu mai vrea să vină
Pădurea a rămas o mare de gânduri despre aurul verde al tinereții
pe care mineri curajosi îl caută ca un Eldorado bob cu bob până nu rămâne nimic
doar bătrânețea cărbunelui albită de norii trecători și amenințători
Ionuț Țene
