Ziua Culturii Naţionale a fost fixată prin Legea nr. 238 din 7 decembrie 2010 pentru data de 15 ianuarie, ca un semn de omagiu faţă de poetul naţional Mihai Eminescu. Pe 15 ianuarie 1850 se năştea autorul poemului „Luceafărul”. De aceea am fost mirat când un consilier de la Cotroceni a întocmit defectuos mesajul preşedintelui Klaus Iohannis în care nu se aminteşte numele lui Mihai Eminescu, ci doar despre „noul val” din cinematografie, destul de subţire moral şi cultural, şi despre scriitorii care promovează valorile „europene”. Mesajul e de un limbaj de lemn în stil ideologic sau propagandistic demn de anii 1950. În timp ce marile naţiuni îşi promovează poeţii naţionali, la noi se încearcă ocultarea poetului Mihai Eminescu de către funcţionari sau scriitori mărunţi care nu înţeleg opera genială a acestuia. Pentru detractori, Eminescu este doar „cadavru din debara”, pentru această sintagmă aceştia au fost promovaţi în funcţii de stat. În timp ce Germania are un Institut Goethe, cu filiale în toată lumea, în care se pormovează opera marelui poet romantic german şi cultura acestei mari puteri europene, la noi culturnicii se ruşinează de Eminescu, pentru că nu au organul şi capacitatea intelectuală privind înţelegerea valorii acestui geniu românesc. Încă din secolul XIX, Prusia a instituit ofical cercetarea ab initio şi completă a operei lui Goethe, iar azi poetul german e un brand de ţară în toată lumea. La fel şi cu Institutul Schiller, în schimb instituţiile statului român nu au capacitatea de a promova peste hotare pe Mihai Eminescu. Există doar la Chişinău un Institut eminescu. Nu întâmplător, în anii 1970/1980, Constantin Noica a promovat publicarea operelor complete ale lui Mihai Eminescu şi obţinerea de către bibloteci a copiilor manuscriselor poetului naţional pentru a fi studiate de toată lumea. Constantin Noica a înţeles genialitatea poetului nostru naţional şi mesajul lui peste timpuri fiind un brand de ţară. Cercetătorii au descoperit că Mihai Eminescu a avut şi o carieră de diplomat. Eminescu a fost angajat al Ministerului Afacerilor Externe în perioada anilor 1872-1874, în funcția de translator și secretar la Agenția Diplomatică a României la Berlin.

Mihai Eminescu a fost şi un precursor al teoriei relativităţii.“Ştiaţi că în poeziile lui Eminescu se găsesc indicii ale teoriei relativităţii? Că sunt sugestii ale unor concepte din mecanica cuantică? Că manuscrisele lui Eminescu conţin celebra formulă a lui Einstein E=mc2, cu zeci de ani înainte ca ea să fie descoperită?” Așa își începe cercetătorul Cristian Presură vloggul dedicat lui Mihai Eminescu și publicat anul acesta, pe 15 ianuarie, la 170 de ani de la nașterea poetului. Cristian Presură explică pe înțelesul tuturor apariția în poeziile lui Eminescu a unor indicii ale teoriei relativităţii, cu zeci de ani înaintea descoperirilor făcute de Einstein: Cunoscutul fizician spune, în explicația video publicată pe vlogg-ul său – Fizica cu Cristian Presură: “Mulţi cred că teoria lui Einstein se regăseşte în poezia eminesciană ‘La Steaua’.

La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.

Frumos, adevărat şi simplu. Totuşi, îmi pare rău să vă dezamăgesc, dar versurile de mai sus nu au legătură cu relativitatea lui Einstein, ci doar cu viteza finită a luminii. Aceasta, însă, era cunoscută şi măsurată cu 150 de ani înaintea lui Eminescu, de fizicianul danez Ole Romer”. Sigur calitatea unui geniu este de a prevedea anumite teorii. Mihai Eminescu a fost un precursor al multor idei complexe, care au apărut după trecerea sa la cele veşnice. De aceea, cred că este de datoria statului român, a guvernului înfiinţarea unui Institut „Mihai Eminescu” în România, cu sucursale în străinătate care să se ocupe de cercetarea operei poetului şi de promovarea poetului naţional în străinătate. Mihai Eminescu poate fi un brand de ţară foarte achiesat de lumea culturală din România şi din lume. Ştia bine Noica de ce l-a numit „omul deplin al culturii române” pe Mihai Eminescu.

Ionuţ Ţene