Marea va deveni cândva albastră
Brazii vor înverzi dimineața devreme visele

Marea spală valurile de sarea ideilor
Seara alunecă pe unde corabie eșuată

Numai tu adânc vei ridica suprafața
să atingi brazdeĺe abisului
Numai tu suflete alergi delta de mangrove

Mare nesfârșită de întrebări
Vine să dezlănțuie melancolia
Furtuna de singurătate cu un singur naufragiat
Uitarea pe o insulă sufocată de trupuri
fără pic de minte
fără un strop de inimă
Marea ia și duce departe povara surdă
a unei găleți de stele

Acum pentru tine paiul e stânca
care merge greu si nesigur pe ape ca Sf. Petru
iar privirea rătăcește goală pădurea de mesteceni
atât de albă cum noaptea îmbrăcată de lună
Și părul negru ca sfârșitul

Tristețea s-a ridicat în picioare
să nu obosească mersul îndoielii pe sârmă

Ionuț Tene