Ninge bolovănos ca o alunecare de teren
Corbii bat aripile înserării

Orașul s-a dezbrăcat de cămașa albă
și a intrat în patul întunericului

Fulgii se lasă îmbrățișați de tăcere
Răspunsurile topesc întrebarea iubirii despre zăpezile
de altădată

Ninge cu lacrimi din ochii singurătății
Și timpul devine un câmp alb cu maci

Ninge greu peste interogații
Toată suflarea și-a acoperit buzele
cu globuri de cristal

Ionuț Țene