Privește cum urcă muntele năvalnica vale a sâmbetei

Privește cum urcă muntele ceața până la soare
Privește cum închide ochii dragostea
și brazii coboară văile melancoliei crude
peste sânii bolovănoși

Ca o avalanșală s-a rostogolit tăcerea
peste cuvânte despre ce vine și nu este

Privește depărtarea cum se duce tot mai aproape
Si vârful voinței urcă greu pe poduri de lacrimi
vorbele din cel mai falnic stejar

Privește stelele cum cad pe poteci de august
Iar lumina se face una cu chipul tău

Priveste cum crește muntele inimile de bărbați
când salvează imaginea femeii din icoane

Pe prispe de șoapte îți spun că despre iubire este povestea acestei stânci spălate de cel mai limpede verb

Priveste senin cum crește muntele zăpada sub pasul tău de fecioară
Idee

Ionuț Țene