tatălui meu Radu

Seară fără de cuvinte…

Clepsidra iernii îmi răstoarnă memoria:

hienă flămândă – plecarea-ți timpurie,

mi-a sfâșiat adolescența

Privirea-ți albastră, strivită de gheață și lut,

asfixiază noaptea…

și stelele, toate, mor rând, pe rând

într-un sângeros ritual al căderii

E 9 Ianuarie!

Din ceruri, plânge Dumnezeu ninsoare,

zăpezi nesfârșite se preling

peste rănile inimii

Zâmbetul chipului tău, înghețat în tăceri,

îmi șoptește că e lumină, chiar de-i târziu

singurul cuvânt, pe care pot să-l rostesc,

e numele tău!

Marius Ţion