Foarte mulți prieteni mi-au spus să mă pronunț despre situația tensionată din Orientul Mijlociu. Văd că în România s-au creat cam două tabere privind conflictul iraniano-american. Deși par complicate lucrurile, la o analiză atentă geopolitică lucrurile sunt relativ clare. Ordinul președintelui Donald Trump de asasinare a generalului major iranian Qassem Soleimani a luat prin surprindere lumea în general. Asasinarea cu o rachetă a unui comandant al forțelor de elită Kuds din cadrul gărzilor republicane islamice, brațul înarmat al revoluției islamice de la Teheran e mai mult decât asasinarea unui terorist aflat pe lista teroriștilor ale SUA sau a UE. Soleimani nu era un terorist singuratic, un lup ce acționa fără țară ca Osama bin Laden sau Al Bagdadi, ci era un general aflat la comanda unui corp militar din cadrul unui stat, membru ONU, care se deplasa către Bagdad sub auspicii diplomatice la invitația unor omologi ai statului irakian. Între SUA și Iran există tensiuni grave, dar nu este o declarație de războ, de aceea asasinarea unui înalt ofițer cu funcție într-un stat recunoscut ONU a luat prin surprindere, mai ales că acesta era în misune diplomatică, sigur sub acoperire. Nimeni nu neagă că Soleimani nu era un terorist periculos intereselor SUA sau UE, dar el era apărat oarecum pe plan internațional de rangul de înalt funcționar al unui stat suveran, chiar dacă era exportator revoluționarism islamic. Asasinarea unui ofițer de rang înalt a unui stat, în general, în istorie este ”casus belli”. Aici nu discutăm de vinovăția evidentă a lui Soleimani, implicat în operațiuni secrete ucigașe pe plan extern, ci de un principiu al dreptului internațional. Mulți șefi de servicii secrete externe sunt implicați în acțiuni criminale. Soleimani era implicat și în acțiuni teroriste. Donald Trump a recurs la această metodă de asasinare a unui înalt ofițer în funcție, evident pentru a da un semnal dur Iranului să se oprească din acțiunile de manipulare a țărilor vecine și de a provoca eventual un război. Iranul, veche putere imperială persană, a ridicat steagul roșu pe moscheie, dar evită să declare război SUA, știind că vor pierde lupta. Lucrurile sunt clare. Trump, care este un președinte jucător atipic pentru americani, a înțeles că Iranul știe numai de forță, iar în ultima vreme Teheranul a intrat masiv cu trupe, bani și ideologic în Irak, Siria și Liban. A depășit linia roșie. Trump cunoaște bine că asasinarea unui înalt funcționar de stat suveran nu este una cu asasinarea unui terorist lup singuratic ca bin Laden spre exemplu. S-a încercat zgândărârea ursului în bârlog pentru a arăta cine este de fapt cel mai puternic și mai rapid.

De fapt, în Orientul Mijlociu asistăm la un război dintre marile puteri imperiale. După devastarea și distrugerea Siriei și în urma primăverii arabe avem un vacuum politic în Orientul Mijlociu. Issis a încercat să-l umple cu Statul islamic, dar toate puterile și-au dat mâna să-l distrugă. În această chestiune, Turcia, Irakul, Iranul, Rusia și SUA și-au dat mâna să distrugă excrescența ISIS și au reușit, chiar cu ajutorul fostului aliat, generalul Qassem Soleimani, acum ucis. Iranul prin șiiți încearcă să controleze Irakul, o parte din Siria și Libanul cu Hezbolah. Cel care trăgea sforile din spate era acest general, care a fost ucis. Cu acest asasinat, Trump încearcă să câștige timp pentru a câștiga poziții puternice în zonă, într-un moment când trupele americane bat în retragere în fața ofensivei Iranului, Turciei și Rusiei. Observați că cei ce se confruntă în această zonă sunt foste imperii care doresc să câștige influență, teren și petrol. Turcia a ieșit din alianța cu SUA pentru a rupe din Siria un câmp petrolifer și pentru a zdrobi inamicul secular, kurzii, care vor un stat al lor. Iranul vrea o parte din Irak și prin Hezbolah să controleze Libanul, fost fief al Siriei bătrânului președinte sirian Assad, pentru a lovi în Israel, aliatul Americii. Asasinarea lui Soleimani pentru Trump este pe românește ”ruperea pisicii în două” sau conform lui Alexandru Macedon tăierea ”nodului gordian”. Era evident că asasinarea acestui general influent în Irak va duce la grăbirea votului parlamentului irakian care a cerut retragerea trupelor SUA din țară. Cu asasinarea lui Soleimani sau nu, Bagdadul tot cerea retragerea trupelor americane. Trump știa asta de aceea a acționat brutal, alternativ pentru o putere democratică. Ideologic SUA a realizat că nu mai poate exporta modelul democrației americane, cum ne spunea Clinton/Bush, în anii 1990/2000 în Irak sau Afghanistan. Cele două state au măcinat forțele militare americane, tot mai izolate, iar democrația americană e greu de aplicat molahilor și imamilor. Pe de altă parte, Trump este conștient că la fel ca în anii 1990 SUA poate câștiga un război împotriva unei armate regulate irakiene ca a lui Sadam Hussein, dar nu poate ocupa și înfrânge o națiune care nu se vrea supusă. Vezi cazul Afghanistan, iar mai demult cel din Vietnam etc. Deci armata iraniană poate fi înfrântă, dar ocuparea Iranului și menținerea unor forțe uriașe militare ca în Afghanistan sau Irak, nu are cum să aibă succes pe termen lung. SUA câștigă lupte importante, ca în Vietnam dar pierde războaie. De ce? Pentru că popoarele nu pot fi azi cucerite manu militari la nesfârșit fără să se revolte, iar importul de democrație și civilizație occidentală la aceste state islamice nu are succes cu sprijinul armelor și nici măcar propagandistic sau ideologic, deocamdată. Analiștii noștri nu au înțeles că nu se pot aplica rețete învățate la cursuri de democrație în chestiuni atât de complicate legate de civilizații străvechi din Orientul Mijlociu. Turcia care și-a trimis trupe în Libia vrea să se implice mai mult în Orientul Mijlociu alături de Rusia, Iranul vrea șă-și mărească înfluența în Irak și Siria ca pe vremea perșilor, spre disperarea Arabiei Saudite. În acest război al imperiilor pentru supremație SUA, care este cea mai puternică, a înțeles să dea prima lovitura. Să arate că este cea mai tare De ce SUA a lovit și așteaptă reacția? Din două motive: unul, ca să apere |Israelul, pentru că Iranul este singurul stat din lume care are în Constituție obiectivul criminal să distrugă un alt stat, lucru înadmisibil într-o lume modernă, doi, pentru a avea pretextul distrugerii cu rachete a tuturor obiectivelor nucleare iraniene. Chestia lui Trump cu cele 52 de situri culturale a fost pur și simplu ironică sau la derută. Ar fi o crimă de război condamnată de UNESCO.

În acest conflict, UE este complet nepregătită și slabă? Macron se consultă cu Putin și critică indirect SUA sau face bezele către Teheran, iar Bruxelles are o viziune socialistă a lumii de parcă comisarii europeni ar fi funcționari PSUG din fostul DDR așteptând contracte petroliere de la Teheran și pe Mogherini să plângă. Ieșirea Teheranului din acordul nuclear cu UE este pretextul lui Trump de a lovi instalațiile nucleare iraniene și cred că o va face și ca să scape de procedura de impeachment de acasă. Toți americanii sunt acum strânși uniți în jurul conducătorului iubit. În această chestiune, România este deja în stare de război dar conducătorii noștri încă nu au aflat asta? Cine să le-o spună? SPP-ul? Academia de plagiate? Scutul de la Deveselu construit pentru atacuri ale rachetelor iraniene este o țintă ca și România. În acest război hibrid, pentru că nu va fi unul clasic, Bucureștiul este condamnat să fie de partea Washington, nu de cea a unui Bruxelles, care nu face diferența între Karl Marx, Mao sau Khamenei.

Ionuț Țene