Volumul editat la Iași, Editura PIM, 2019, intitulat „Jale și Eroism Românesc la Cotul Donului: Unice performanțe jurnalistice, semnat de prof. dr. Dumitru V. Marin, începe cu un citat al lui Bertrand Russel: „Războiul nu arată cine are dreptate ci doar cine învinge.” și cuprinde nouă interviuri luate unor participanți la cel de-al doilea război mondial. Pot spune că această carte sosește la timp, ca răspuns la întrebarea pe care doream să i-o trimit unui domn din diaspora, așezat confortabil într-un „scaun academic”, care ne critică ca generație, fost comunistă că nu respectăm generația din închisorile comuniste, când eu susțin că eram mai liber în copilărie în comparatie cu generația fiilor mei din Vest. Acuzația merge până într-acolo, susținând că nu aducem respect martirilor noștri care s-au sacrificat pentru democrație, că am uitat că aveam doar două ore de tv pe seară și de cozile interminabile la pâine și că a sosit timpul să avem și noi martirii generației noastre. Asta presupune să știu că nu era normal să stai la coadă și că în vest nu se stătea. În primul rând, stimate domn, în școlile comuniste nu se studiau martirii democrației sau cei anticomuniști ca să mă acuzi că nu-i respect. Pe cine să respect din acești pușcăriași? Pe cei care ieșeau din închisoare și dădeau cu pumnul în masă de supărare, așa din senin, (poate că pe drept, dar noi nu aveam de unde ști) încât noi, copiii ne speriam și chiar credeam ce ne spuneau comuniștii, ca să ne calmeze, că într-adevăr aceștia sunt niște oameni răi și țicniți la cap și că ar fi bine să ne ferim de ei? Ori pe cei care se întorceau mai devreme din arest ori închisoare, căzând la pace cu sistemul și devenind cozile lor de topor, apoi vânzându-și părintele, fratele, prietenul sau pe mulți oameni nevinovați și curați ca lacrima? Asta nu înseamnă că nu au fost și adevărate victime ale comunismului, oameni care au suferit îngrozitor, ei și familia lor, iar alții și-au plătit cinstea și corectitudinea cu prețul vieții.

Acum că a venit democrația și ar trebui să se discearnă între lucrurile bune și făcăturile și înfloriturile unora, care se erijează în eroi. În acest sens, ar trebui să scrieți voi, manuale și cursuri predate în școli și universități. Scrieți-vă povestea, domnule din „scaun academic” ca să vă cunosc sacrificiul și atunci am să înțeleg că înainte de comunism a fost mai bine și am să încetez să-mi mai cânt libertatea inocenței copilăriei mele, transformând-o în plângere.

Copiii din orice orânduire, fără excepție au fost liberi și fericiți în lumea lor în care s-au născut pentru că nu au avut puncte de referință pentru o altă libertate până când au sosit exploatatorii și i-au pus la munci grele în fabrici și bordeluri ca să-ți poți tu cumpăra haine de 5 lei și i-a rupt de ea. Copiii din suburbiile sărăcăcioase și gropile de gunoi ale marilor orașe indiene se simt foarte liberi și fericiți în comparație cu cei din orașele mari ale lumii care joacă la calculatoare și suferă pentru că nu pot avea un telefon mobil de ultimă generație. Cine nu-i liber? Tu crezi că lumea este făcută doar din scaunul și burta ta, a capitalismului necruțător și lacom de azi? Un capitalist lacom e un capitalist bădăran. Eu te cred și nu te acuz pentru că tu ești doar instrumentul stăpânului tău și ai aceeași dorință ca și noi toți, să ne creștem copiii, într-un cuvânt să supraviețuim. Privește situația întregii lumi și întreabă-te cum o poți salva. Află cine ești. Așa cum o face de o viață prin reportajele și investigațiile sale jurnalistice domnul prof. dr. Dumitru V. Marin, prezentând de o viață injustițiile aduse celor nedrepți și realizările omului prin educație. Poți să-l salvezi pe marele Julian Assange, un copil nevinovat care se sacrifică pentru adevărul și libertatea conștiinței umane? Nu poți, precum nici regina Angliei nu a putut-o face când i s-a cerut într-o scrisoare din popor, iar ea a răspuns scuzându-se precum Nero când i s-a cerut să-l salveze pe Iisus, scriind că e o chestiune politică și nu se poate băga. Asistăm și azi la crucificarea adevărului și a libertății precum au asistat atunci, pe Golgota mii de oameni de către un pluton de soldați romani, subordonați servitori ca și tine sistemului – marelui Cezar. Cum de ți-au scăpat pe sub masă aceste legi să le aprobi, care dau imunitate hoților și mincinoșilor diplomați și a oamenilor politici care promit și jură înainte de a fi aleși sau numiți în funcții de decizie în stat, apoi dezonorează dreapta credință, dorința de mai bine și corectitudine omului drept.

Istoria adevărată nu este cea fabricată, care „de obicei” nu e diferită azi la voi de cea din comunism. Povestea auzită din gura celor care au trăit-o și au suferit-o pe viu să o culegem și să o facem cunoscută urmașilor noștri. Să dăruim iubire și respect, asigurând condiții decente de viață copiilor, mai bune azi decât au fost ieri și să sădim în sufletul generațiilor viitoare respect pentru cine suntem, ca oameni și neam. Eu știu că mata îți aperi scaunelul, însă nu realizezi că îți tai singur craca de sub picioare și dacă nu vom fi exterminați în viitor de vreun război atomic, așa cum prezic specialiștii și filozofii din Vest, vă va fi greu vouă, mincinoșilor să acceptați înfrângerea când veți fi puși în fața dreptății și adevărului. Ați învățat și promovat diplomația prin minciună și hoție și a sosit timpul să vă treziți la realitatea cinstei, demnității și onoarea pentru care ați fost și a fost creat cu adevărat omul. E adevărat că avem azi sute de canale color tv și curent non stop, însă emisiunile sunt toate pline de iluzii și cioburi colorate care flămânzesc sufletul și ne transformă în carne de tun pentru consumerismul burtoșilor lacomi. Un internet care este folosit cu dibăcie să ne transforme într-o lume orweliană, prin izolarea și dresarea individuală, deprivându-ne de conștiință și suflet spre crasă pervertire și depravare umană.

Internetul manipulat și controlat din umbră e ca o plasă aruncată peste întreaga planetă, transfomând lumea într-un banc de peștișori. Li se va aprinde beculețul de undeva din afară, tot un loc virtual și toți se vor repezi să-i vadă fascinați de lumina și strălucirea razelor. Internetul nu este al omenirii așa cum ne-a fost promis când ni s-a dat, ci este proprietatea cuiva și „acesta” se folosește de el cum vrea. Internetul trebuie să devină domeniu public, nu particular. Orice particular are doar interese personale. Suntem ștrangulați, sufocați din ce în ce mai tare ȘI DUPĂ UN RĂZBOI NUCLEAR – Vom fi împușcați pentru o carte. Ce e scris pe hârtie rămâne așa cum și-a dorit autorul, pe când în lumea virtuală a digitalului, algoritmii programați îți remodelează cuvintele și textul după propria poftă. O carte document se poate citi și la lumânare. Felicitări domnului prof. dr. Dumitru V. Marin pentru această colecție și curajul de a o pune în print. V-ați atins de sfinți și v-ați „contaminat” de sfințenie, în timp ce americanii și chinezii sunt preocupați de deținerea locului întâi în lume la bogăție și influență, manifestare grosolană a orgoliului, în timp ce românii, în veci își vor recunoaște și slăvi cu onoare și cinste martirii.

Ben Todică