Brâncuşi e o pasăre în zbor
O coloană ce leagă cerul de inima pământului
pe care l-a călcat descuţ
prin zăpada fierbinte a copilăriei
în satul unde s-a născut veşnicia şi cuminţenia pământului

Acum pe caldarâmul parizian sculptorul are pantofi
cu talpa de marmură
şi un muzeu zidit de preşedintele francez
iar gloria îi merge pe propriile picioare

Doar din când în când ne dă întâlnire la masa tăcerii
şi ne cunună copiii la poarta sărutului

Brâncuşi e forma unui cap de copil adormit
la sânul doamnei Pogany
Un strigăt la începutul lumii
Un Adam la primul ţipăt când o vede pe principesa X

Azi de mult a băut cupa lui Socrate din cucuta nostalgiei
Şi e mut ca peştele în faţa muzei
Azi este pasăre în văzduh care trece
chiar acum peste privirile noastre moştenite de la fiul risipitor

Şi trecători grăbiţi nu vedem cum din lacul crescut
al indiferenţei se-nalţă ţestoasele zburătoare

Ionuţ Ţene