Partizanii urcă pe o rază de soare
Pașii lor calcă norii de nămeți
Acolo sus
Teodor Șușman este munte
Numele lui e Vlădeasa
Fruntea-i Pietrele Albe
Vocea tună furtună la Doda Pilii
Iar sufletul său curge năvalnic pe valea firii

Partizanii nu dorm niciodată
Ei veghează zi și noapte
ca cei din câmpie să respire cel mai curat
și sfințit aer de libertate

Iar seara când se retrag sub peșterile de sub brazi
Aud depărtarea cum doinește carabinele
adevărul despre Miorița
despre poporul de ciobănași,
nu turma de lași

Partizanii sunt stele pe care copiii de moţi
le colindă atunci când ziua învinge noaptea

Ionuț Țene