Pentru a nu cădea în faiment economic și oamenii să iasă disperați pe străzi, peste câteva luni, mânați de foame, isteria izolării, lipsa salubrității și fără salarii, cred că ar trebui schimbată paradigma privind lupta împotriva coronavirusului. Pe bună dreptate mulți cetățeni români, tineri în putere sunt revoltați. Ei sunt nevoiți să stea acasă izolați, în șomaj tehnic sau fără salariu că s-au închis afcerile, iar pe strădă văd bătrânii veseli, care sunt cei mai expuși, cum se plimbă pe străzi, parcuri sau cu autobuze. Tinerii cer ca bătrânii care au pensii deja să stea acasă, iar cei în putere să meargă la serviciu pentru ca economia să meargă înainte și din taxe sau impozite să se susțină economia, taxele, salariile, spitalele și pensiile. Zilele trecute Ministerul Sănătății din Italia a dat o informare privind situația dramatică din peninsulă. Se moare circa 500 de bolnavi de coronavirus pe zi, dar media de vârstă a celor decedați este de 79,5 ani. Cei care au murit sub 60 de ani sunt mult mai puțini și aceea care au decedat au fost în categoria celor cu boli sau afecțiuni cronice grave. Familia Capsali care a fost afectată cu toți cei 11 membri ne-a explicat clar și încurajator la emisiunea lui Cristache de la TVR că există viață în timpul și după ce ai fost depistat pozitiv cu coronavirus. Important este să stai izolat și să respecți tratamentul. La copii nici nu s-a manifestat microbul doar la adolescenți și tineri sub forma unei răceli ușoare iar la cei doi maturi de circa 50 de ani ca o gripă puțin severă. Curajul lor m-a îmbărbătat și mi-a dat nădejde. Chiar publicistul Iulian Capsali ne-a încurajat să nu disperăm și să privim totul ca o încercare care trece și există o autoimunizare chiar dacă mai slabă decât la celelalte gripe.
S-a dovedit că în România și Europa copiii, adolescenții și tinerii nu sunt afectați, doar cei bătrâni sau adulții cu afecțiuni cronice. Atunci, hai să schimbăm paradigma de abordare a bolii pentru ca economia să nu dea faliment, să nu fie foamete și lipsă de salarii și să schimbăm abordarea de luptă împotriva virusului. Se știe că omul este social, el nu poate trăi cu lunile în izolare. Destructurarea societății pe termen lung va duce la alienare psihică socială și anarhie. Trebuie evitat acest lucru, pentru că omul disperat și fără resurse după luni de zile de stat în casă tot va ieși pe străzi isterizat și toată munca de restricționare sau izolare va cădea ca un castel de nisip. Poate ar trebui redeschise creșele, grădinițele și școliile gimnaziale, chiar și liceele pentru că tinerii nu sunt afectați (cel puțin nu grav). Să respectăm regulile stricte igenico-sanitare și de distanțare socială, iar tinerii și adulții să meargă la serviciu ca să susțină economia și societatea. Omul are nevoie de speranță și funcționarea societății, altfel se cade în alienare și faliment. S-a dovedit că stresul scade sistemul imunitar. În acest timp, bătrânii și tinerii cu afecțiuni cronice să fie la izolare strictă câteva luni până când se va găsi tratementul sau chiar vaccinul. Până în vară sunt speranțe că va ieși pe piață medicamentul așa cum s-a găsit la SARS. Deci noua paradigmă după starea de urgență să fie ”Bătrânii și bolnavii cu afecțiuni cronice izolați acasă, tinerii și cei în putere la serviciu”. Viața și speranța merge mai departe, altfel vom muri de frică și cu stomacul gol! Istoria a dovedit că doar abordările pozitive (aici trecem și rugăciunea) întrece criza și încercările colective.
Ionuț Țene
