Cred că a venit, în sfîrșit, vremea iubirii aproapelui. Într-o paradigmă sucită, ”distanțarea socială” a născut un reflex de apropiere umană de dimensiuni nemaicunoscute pînă acum în întreaga lume. Italienii cîntă, unul altuia, serenade sau imnul național, într-un gest de solidaritate înduioșătoare, în timp ce șase-șapte sute de semeni ai lor se sting în spitale supraaglomerate, unde medicii mor nu din cauza contaminării cu coronavirus, ci de epuizare în urma efortului de a salva cîți mai mulți semeni. Oamenii îi aplaudă pe oameni, pe cei aflați ”în linia întîi” în lupta cu pandemia. Copiii desenează curcubee, le dau telefoane de încurajare celor singuri, care se trezesc la celălalt capăt al convorbirii cu o voce pură, care îi sfătuiește să se spele pe mîini des, să aibă grijă să nu iasă din casă că se poate îmbolnăvi. Și copiii, puri și sinceri, îi întreabă cum îi pot ajuta.
Izolarea impusă de pandemie nu ne-a lăsat singuri. Sîntem mai aproape mai oricînd unii de alții, tocmai așa, închiși fiecare în propriile case. Mi-e dor nespus de mama, cum nu mi-a fost demult, din copilărie. Mi-e dor de fiul meu, din Germania. Mi-e dor de toți cei pe care-i știu și nu îi pot avea aproape.
Și mai ales îmi simt sufletul încărcat de dragoste și compasiune pentru toți cei aflați pe paturile spitalelor și mă rog acum, în ceasul al treilea al nopții, pentru ei și pentru noi toți.

Doamne Dumnezeule, revarsă bunătatea ta asupra lor
Ia de la mine cel neatins de boală cîte jumătate de răsuflare și dă-o lor să o respire
Doamne Dumnezeule, fie bunătatea ta asupra celor ce îngrijesc bolnavii
Dă-le lor și puterea și vlaga mea
Doamne Dumnezeule ia toate armele mele, tot curajul meu

Și dă-le lor celor ce mă păzesc de propria trufie în fața bolii
Doamne Dumnezeule ia din seninătatea mea și îndoaie spaima altuia

Doamne Dumnezeule, luminează mintea celor ce diriguiesc cetatea
Să împartă prinosul, și grîul și mierea, cu toți cei aflați în nevoie
Chiar de cetatea se va ruina, alta se va ridica cu voia ta Doamne
Doamne scoate de pe noi acest semn al tău pentru păcatele noastre
Atunci cînd vom fi înțeles că am greșit și că trebuie să întoarcem iubirea
De la arginți către Tine și către oameni, Doamne, așa cum Ne-ai învățat

Doamne dă-ne nouă înapoi semenii și îmbrățișarea lor și a icoanelor
Atunci cînd Vei fi socotit că am pătimit îndestul în pustnicia fricii
Și vom fi învățat și cumpătarea, și curățenia,
Și iubirea aproapelui.
Fie voia Ta, Doamne!

Marius Oprea