M-am gandit sa pornesc la drum, in randurile care urmeaza, cu o scurta si hazlie istorisire, dar plina de intelepciune duhovniceasca, a unui cunoscut staret al unei Manastiri din tara noastra. Cu atat mai mult cu cat respectivul staret a fost un apropiat, un ucenic al Parintelui Arsenie Boca. Bunul Dumnezeu a ingaduit ca Staretul despre care este vorba sa isi faca ucenicia la Manastirea Sambata din Tara Fagarasului, iar Parintele lui duhovnicesc sa fie Parintele Serafim Popescu. Se intampla insa uneori ca acesta ssa se spovedeasca tarziu dupa miezul noptii, iar uneori Parintele Serafim datorita varstei inaintate si a oboselii de peste zi sa mai atipeasca. Usor tulburat de acest fapt, ucenicul, Staretul de azi, se hotaraste ca la una din vizitele pe care urma sa le faca la Draganescu, la Parintele Arsenie Boca sa il intrebe daca spovedania mai este valabila in aceste conditii. Zis si facut. Cu prima ocazie cand este trimis la Draganescu, acesta se hotaraste sa il abordeze pe Parintele Arsenie cu privire la problema respectiva. Si s-a tot gandit el tot drumul, si pe tren si in autobuz cum sa faca si ce sa ii spuna Parintelui Arsenie. Si iata-l ajuns la poarta Bisericii. Parintele Arsenie era inauntru, sus pe schela pictand interiorul Bisericii. Si nu apuca bine sa intre in Biserica, cand Parintele Arsenie care era cu spatele la el, ii striga acestuia din urma…

  • Ii valabila ma, ii valabila !
  • Bunul Dumnezeu in marea lui bunatate si grija si fata de Parintele Serafim ii ingaduie sa se mai odihneasca putin, ca sa nu mai asculte toate prostiile si nazdravaniile voastre.
  • Dar asculta la mine… în spatele scaunului de spovedanie a Duhovnicului sta Hristos ! Sa bagati bine la cap ! Asta îi taina ! Ei da dragii mei, aici am vrut eu sa ajung. Ca sa intelegem cu totii cât de Mare este taina aceasta a spovedaniei. Ce poate fi mai maret, mai Inaltator, mai plin de vibratie spirituala, decat sa stai in fata Mantuitorului ! Iar EL in imensa Lui bunatate sa ne spele de fiecare data de tot noroiul, mizeria, mocirla in care vietuim. Prin spovedanie si apoi prin impartasanie ne curatam si ne innoim continuu. Este legatura noastra, cordonul nostru ombilical cu Dumnezeu, fara de care nu ne putem ridica din starea nostra decazuta.Este izvorul vietii vesnice. Este hrana noastra spirituala de care sufletul are nevoie. Acum mai mult ca oricand ! Traim de cateva saptamani vremuri cu adevarat Apocaliptice. Aceasta pandemie virala a generat o adevarata nebunie colectiva pe tot mapamondul. Observam la fiecare colt de strada, in magazine, peste tot oameni panicati, isterizati, speriati de situatia creata si intretinuta de autoritati, clasa politica si intreaga mass medie. Ne sunt prezentate statistici ingrijoratoare, declaratii halucinante care induc si mai mult starea de nesiguranta si insecuritate care guverneaza lumea in prezent. Este un fel de reeducare a populatiei la scara globala, iar cei care conduc destinele omenirii au reusit de data asta sa se intreaca pe ei insis ! Cum?…Foarte simplu. Utilizand ceva ce guverneaza acesta lumesi pe fiecare individ in parte, si anume FRICA ! De ce ne temem oameni buni ? Simplu ! Pentru ca L-am pierdut, ne-am indepartat de Dumnezeu. Si iata ca ne-am trezit singuri, neputinciosi in fata acestei provocari. Care intre noi fie vorba este tot de la Dumnezeu. Tot ce se intampla in acesta lume inconjuratoare este cu ingaduinta lui Dumnezeu !
    Dumnezeu ne iubeste si vrea sa ne intoarcem la El. Ce ar fi de facut? Exista o singura cale, si anume intoarcerea la Hristos ! Asa cum am afirmat in randurile de mai inainte, intoarcerea la spovedanie, la impartasanie, la rugaciune ! Aici este cheia ! Cu credinta in suflet vom biruii orice obstacol si orice primejdie. Sa nu deznadajduim !

In situatia data, atrag atentia autoritatilor sa nu ia masuri anticrestine asa cum ne-au obisnuit in ultima vreme cea mai crunta fiind boicotul cu referire la Referendumul pentru FAMILIE. Atunci si-au batut joc de noi, de cei ce am votat pentru normalitate. Astazi Dumnezeu le-a dat cea ce au cerut….spitale care sunt pline de bolnavi, nu Catedrale, pe care acum le-au inchis si golit de credinciosi. Asa cum atunci o mare parte din cei cu drept de vot au preferat sa stea acasa, ei bine acum sunt obligati cu forta sa stea acasa. Dumnezeu le-a dat timp de gandire si meditatie.

Dragii mei, pandemia de care sufera omenirea si implicit tara noastra este una mai ales spirituala. Si daca nu ne trezim la timp, daca nu revenim la dreapta credinta, o sa ne fie imposibil sa biruim orice fel de primejdie, de pandemie virala si multe altele care vor venii asupra noastra.

Bunul Dumnezeu sa aiba grija de noi, de familiile si de tara noastra ! Amin !

Cristian Ardeleanu