Am prins de zbor aripa fluturelui
Atât de înaltă înfiptă în cer
Mâna de pământ ți-a doborât suirea
unde firavul trup colorează floarea de colț

gândul vânătorului de fluturi

A rămas doar amintirea formei de aer
care zbate intrarea sufletului în îngerului căzut
A rămas doar ideea ce flutură puternic
deasupra acestor morminte pictate de stepă

Ionuț Tene