Nu doar magazinele sunt închise, ci şi sufletele
în depozitele aglomerate cu conserve
Suntem morţi vii care ne învârtim în cerc
Credem că suntem protejaţi
zidiţi de zile lungi în casele rupestre
Credem că va scăpa din rai virusul ucigaş dintre noi
Poate, dar de nebunie niciodată!
Moartea ne pândeşte după colţ
pe cei care credem în materialitatea ei

Zâmbetul a rămas o amintire, la fel şi strângerea de mână
Oamenii aţipesc leneş pe provizii
Fără să ştie că singurătatea este cea mai cumplită boală,
care nu vindecă
Ne rupem de cer la ordin,
iar isteria umblă în pielea goală pe stradă râzând
de molima noastră care deja şi-a făcut culcuş în inimă

Bucuria cu splendida izolare va fi scurtă în vremea ciumei
Azi nu mai am unde să te invit la un banal ceai
S-a pus un lacăt greu pe firesc
Tu nu ai ştiut să te bucuri la vremea când creştea iarba
şi părul femeilor frumoase

Azi mi-a rămas doar melancolia şi părerea de rău a unui refuz
neînţeles de mine
Nici tu nu ai ştiut că vindecare vine abia atunci
când muşti cu poftă Cuvântul dintr-un măr

Dar sigur într-o zi istorică
Disperarea va ieşi din locuinţe să sature lupii stomacului
printre munţii de gunoaie ce vor îneca porţile anarhei şi credinţa
Nu înţelegi că este un moment de legendă
Moare o lume şi se naşte alta dintr-un virus demența

Acum înţelegeţi ce ştia tristeţea mea neînţeleasă de ieri

Ionuţ Ţene