Sunt cel mai expus din acest burg medieval

pe baricadele întrebărilor putrezite

Boala nu iartă ca ciuma strămoşii

Da

Mă adulmecă pe străzi,

autobuze, prin birouri şi pe sub cuvinte

Ne caută cum o felină neagră cu gheare lungi de scrum

Înfometată

Cine ştie când se va termina vreodată

Nebunia fără niciun nebun înregistrat la starea civilă

Trecătorii au minţile goale şi încă stomacul plin

Timpul e trimis de frică la contaminare pe ore şi vârstă

Eu sunt doar o pradă uşoară, banală în registrul de arhivă

Şi cad stele triste peste privirea melancolică a nopţii

Rănită

Speranţa spală cu lacrimi amintirea de biocid

Acelui sărut sfâşietor care-ţi spune

că nu suntem Albă ca Zăpada

Nimeni nu are curajul să ducă cenuşa

la groapă şi pe feţele tăcerii saloane închise

Doar singurătatea atroce până în plăsele

vede trecerea crudă muşcând cu sete din măr

Moartea nu se va ridica în picioare

Ia patul şi umblă

Niciodată

Îmbrăcat în negru

trage cu praştia după licurici şi-n sunetul clopotelor

Ionuţ Ţene