Până la urmă starea de urgenţă instituită în România aduce ceva bun pentru români. Măsurile drastice igenico-sanitare ar trebui să ne obişnuiască pe români cu curăţenia absolută. Toată ziua se transmite la televizor sau radio că trebuie să ne spălăm pe mâini, să punem mâna la gură când tuşim şi să dezinfectăm spaţiile sanitare şi cele publice. Citesc în presă că primăriile abia acum curăţă instalaţiile de sport şi de joacă din parcuri, iar troleibuzele sunt spălate pe exterior şi dezinfectate pe interior la fiecare cursă făcută, iar aparate cu dezinfectant să fie în toate magazinele. Aceste măsuri de igienă nu trebuie să fie apanajul stării de urgenţă, ci a normalităţii în ţara noastră. Unii români află acum că trebuie să te speli pe mâini, să pui mâna la gură când tuşeşti, să te izolezi când eşti bolnav, să cureţi clanţele şi toaletele, iar autorităţile să spele mijloacele de transport în comun şi parcurile de microbi? Aceste măsuri ţin de normalitate, nu de urgenţă! Important ca starea de urgenţă să nu se transforme într-un pretext pentru abuzurile autorităţilor şi paravan pentru afaceri de război pentru şmecherii de partid care achiziţionează fără licitaţie. România trebuie să strălucească de curăţenie. Nu starea de urgenţă trebuie să ne înveţe cu igiena şi dezinfectarea spaţiilor publice, ci starea de normalitate. Dacă rămânem cu măsurile de curăţenie după starea asta de urgenţă şi devine o formă de viaţă a normalităţii, atunci ne-am ales cu ceva învăţăminte pozitive din criza coronavirusului.

Această pandemie poate fi şi o lecţie de viaţă pentru naţiunea română, să ne redeschidem fabricile de logistică sanitară. E absurd să imporţi măşti de faţă din China şi combinezoane din Serbia, iar tu ca ţară cu fabrici de confecţii să nu produci aşa ceva şi să aştepţi după mofturile unor importatori externi. Am înţeles că ministerul economiei va lua măsuri ca să funcţioneze o fabrică de confecţii reconvertită la logistică sanitară. Pe de altă parte, trebuie redeschisă industria alimentară autohtonă, pentru că într-o epidemie largă te poţi baza doar pe producţia internă şi nu poţi importa conserve din alte ţări care au graniţele închise. O redeschidere a fabricilor româneşti şi renaţionalizare a capacităţilor naţionale se impune cu celeritate pentru a crea o centură de siguranţă economică naţională. Nu putem vinde pământurile arabile la străini, ca apoi să nu avem alimente de unde cumpăra în vreme de criză sau pandemie. Globalismul de tip vechi este istorie în era coronavirusului. Avem nevoie de măsuri de urgenţă pentru a fi o ţară normală, cu economie naţională şi cu capitalişti autohtoni. Pe de altă parte, nu poţi izola drastic o ţară întreagă pentru că isteria şi spaima după ce nu mai funcţionează economia şi serviciile publice vor crea un necaz mai mare. Nu poţi sta închis în casă cu lunile, când nu se mai ridică gunoiul din faţa casei, pică internetul, gazul şi curentul electric, nu mai găseşti alimente de bază la magazinul din colţ, nu se mai plătesc salariile, pentru că toată lumea se teme şi stă speriată la izolare. După o anumită perioadă toată lumea va ieşi pe stradă disperată după mâncare, fapt ce va duce la anarhie şi la răspândirea pandemiei, cu consecinţe mult mai grave. În acest fel se explică faptul că Marea Britanie şi Olanda au aplicat o altă politică de luptă cu pandemia, aceea tehnică igenico-sanitară şi de izolare a bătrânilor, nu de închidere a societăţii şi economiei, care poate fi mai dezastruoasă pe termen lung. Splendida izolare este o utopie care durează cel mult o lună cât situaţia de urgenţă. După 30 de zile, trebuie să învăţăm ceva din această situaţie: curăţenie, măsuri igenico-sanitare drastice, construcţia de spitale noi şi funcţionarea unei industrii şi agriculturi româneşti, cu intreprinzători români, într-o democraţie care apără interesul naţional şi libertatea de expresie uitată de o Europă prea socialistă care nu va mai fi ceea ce a fost.

Ionuţ Ţene