După două săptămâni de izolare și slujbe online, pot să afirm cu toată responsabilitatea că Sf. Liturghie este obturată total; e mult mai puternică o rugăciune cu toată familia decât statul în genunchi pe covor și ochii la monitor/televizor, în sufragerie.

Ruperea legăturii dintre cler și popor și transformarea bisericilor în incinte care trebuie ținute aseptizate este o mare victorie a spiritului birocratic sub care se ascund intențiile de bine ale dracului (vorbesc cu creștinii, cei care înțeleg limbajul 🙂 ).

„Sacrul” dat prin ecran ucide Taina. Iar clericalizarea forțată a cultului – agreată de mulți „papi” locali, de la vlădici la preoți de mir – va duce la rinocerizarea completă a instituției Bisericii, care va deveni o anexă a Statului Providențial.

Ni s-a închis oficial accesul la sănătatea sufletească și trupească, spunându-ni-se ipocrit că aceasta este spre „binele nostru”. Și e plin de oi creștine cu ruj și ojă pe copite, convinse de realitatea apocaliptică a acestei pandemii, care se uită la salvatorii neamului cu ochii înlăcrimați de la usturimea plăcută a sindromului Stockholm.

Nu lăsați să vi-L închidă pe Hristos cel Viu într-un ecran!

În fața ușii din pridvorul bisericii măcar putem să strecurăm o rugăciune și să mirosim sfințenia Casei Domnului. Cine crede că ia coronavirus, să stea acasă.

Iulian Capsali