Istoria economică a României ultimelor secole dovedește că raporturile de muncă nu s-au modificat major. Deși iobăgia a fost desființată în perioada fanariotă a Mavrocordaților din țările române, iar în Transilvania abia la 1848, raporturile țărani/proprietari au rămas nemodificate. Răscoala de la 1907 a fost produsul unei exploatări economice sălbatice a țăranului român de către latifundiarii români prin arendași, mai grave decât în perioada existenței iobăgiei. O carte, care a demantelat noile forme de exploatare economică și socială a brațelor de muncă, a fost ”Neoiobăgia” scrisă de Constantin Dobrogeanu Gherea și publicată în 1910. Renumitul critic literar al artei cu tendință și sociolog a demantelat noile forme de exploatare care au perpetuat o nouă formă de iobăgie, în România, fapt ce a dus la răscoala violentă din 1907. Se pare că nu s-au schimbat multe lucrurile de atunci în epoca pandemiei contemporane. O nouă formă de ”neosclavagism” agricol a apărut în România prin exportul de muncitori sezonieri, în condiții de exploatere pentru metropolă similare cu ”neoiobăgia” de la 1907. De data aceasta, stăpânii mijloacelor de producție nu mai sunt latifundiarii prin instrumentele sale arendașii veroși, ci metropola economică a Germaniei prin mecanismele sale instituționale ce controlează clasa conducătoare a României. O categorie socială este trimisă la muncă sezonieră într-o zonă roșie de coronavirus Germania, din localități carantinate și izolate din Suceava, doar ca să facă pe placul noilor stăpâni ai Europei care controlează în interes propriu forțele de producție în beneficiul unui popor, care se vrea superior economic celorlalte popoare din uniune. Pe bună dreptate românii s-au revoltat, nu neapărat că niște români pleacă în zone roșii de coronavirus mortal ca să facă bani, ci că legea ordonanțelor militare nu se aplică unitar. Pentru prosperitatea germanilor se încalcă unitatea româilor în fața legii. Unii români sunt trimiși prin aeroporturi și cu avioane aglomerate fără distanțare sanitară la produs bani în interesul Germaniei, iar majoritatea românilor sunt obligați să stea în casă și amendați dacă ies din case fără declarație punctuală. Pare că prioritatea statului român, la fel ca a latiundiarilor din 1907, este interesul metropolei economice, nu a creșterii economiei naționale. Firmele române și afacerile românești sunt închise, dar pentru prosperitate Germaniei se încalcă legea militară pentru a fi trimiși muncitori agricoli români fără respectarea legii și a măsurilor epidemice sau distanțării sanitare. Atunci care este rolul izolării pandemice? Să punem economia României pe butuci, în favoarea celei germane? E o întrebare firească pe care și-a pus-o și europarlamentarul Rareș Bogdan: ”Faptul că Germania dorește să-și culeagă sparanghelul de pe câmp e foarte bine. E un produs sănătos, un produs natural. Întrebarea este dacă noi suntem în situație de urgență, de ce am fi obligați să dăm drumul acestor oameni spre Germania și ce alternativă le-am da în România. Pentru că faptul că Germania dorește să-și culeagă sparanghelul cu muncitori români sau faptul că cei din regiune Veneto, zona care este limitrofă Lombardiei, deci este una din zonele ultraroșii ale Italiei, care a fost epicentrul și este în continuare epicentrul COVID-19, mi se pare foarte grav. Aici este o discuție mai largă, pe care trebuie să o avem. Eu am avut deja de două ori discuții cu Ludovic Orban pe parcursul zilei de astăzi, din cauza reacției mele extrem de dure, și i-am spus părerea mea. În același timp mi-a spus și părerea lui cu privire la libera circulație. Eu am spus, domnule premier, fiind situație de urgență, nu discutăm de liberă circulație, pentru că nu avem aceleași reglementări, iar faptul că doamna Merkel sau domnul Kurz doresc să își culească sparanghelul, iar domnul Kurz dorește să aibă 11.000 de oameni în servicii sociale sau domnul Conte dorește încă 16.000 de oameni la cules de nu știu ce prin Veneto, nu e problema mea. Problema mea e alta. Dacă România rămâne în continuare furnizor de forță de muncă, de sclavi pentru Europa sau este în stare să absoarbă această forță de muncă”.

Se vorbește de un ”neosclavagism” în interesul metropolei în Uniunea Europeană? Noi atunci ce suntem ”colonia penitenciară” de ”stai în casă”, care exportă forță de muncă în intersul Germaniei. Noi în câteva luni de ”stat acasă” dăm faliment și ne punem economia pe butuci. Primul sociolog român Consantin Dobrogeanu Gherea a surprins genial această formă de exploatare economică prin ”neoiobăgie” pentru creara de plusvaloare în favoarea latifundiarilor și clasei conducătoare a României cu ajutorul arendașilor fără scrupule. Deci iobăgia s-a desființat cu mult înainte dar a rămas o nouă formă de exploatere, pe alt palier, dar la fel de atroce și similară în acțiune. Așa și astăzi, profitând de pandemie, legea se aplică selectiv, se închide ochii la abuzurile și exploatarea muncitorilor agricoli sezonieri în favoarea intereselor economice germane, dar se închide orice oportunitate economică pentru firmele și fermierii români. Te poți înghesui pe aeroport și în avioane cu muncitori veniți din sate carantinate, dar dacă vrei să muncești pentru firma ta ca cetățean român ești imediat amendat că nu respecți ordonanțele militare și distanțarea sanitară. Ideea celor revoltați de aglomerarea de la aeroporturile internaționale din România era legată de lipsa de egalitate în fata legilor militare a tuturor românilor. Pentru unii legea e mumă dacă pleacă în Germania la muncă, iar pentru unii ciumă dacă stau acasă în țară si plus amenda de la poliție daca vor să lucreze. Să fim drepți. Se va dovedi că pentru aglomerația de la aeroport nimeni nu va fi sancționat sau amendat privind încălcarea legilor militare și sanitare. De ce? Citiți ”Neoiobăgia” lui Constantin Dobrogeanu Gherea scrisă în 1910 și veți vedea că nu s-au schimbat prea multe din punct de vedere al raporturilor de muncă în România modernă sau pandemică!

Ionuț Țene