Politologul clujean Ionuț Apahideanu a făcut pe pagina sa de socializare o comparație între România și Islanda în contextul epidemiei COVID-19:

„Pentru a zecea zi consecutiv, Islanda se află pe un trend descendent al cazurilor Covid-19, iar în urmă cu câteva ore, guvernul a anunțat redeschiderea, începând cu 4 mai, la capacitate maximă, a școlilor și grădinițelor, a muzeelor, a saloanelor de coafură și masaj, permisiunea adunărilor de sub 50 persoane (față de 20 în prezent), etc. Care ar fi diferența dintre islandezi și noi? Nu știu, bre, să se pronunțe metodologii, eu la prima vedere întrezăresc mai multe, ca de exemplu:

– faptul că, spre deosebire de ai noștri, care n-au avut nici teste, nici mănuși, și în genere cam nimic din ceea ce era necesar, islandezii au testat la scară largă, mai exact 36.339 testări la 350.734 locuitori (adică 10,36% din populație), comparativ cu 70.097 testări la noi, raportat la 21,3 milioane locuitori (adică 0.33% din populație). [L.E. adică, simplificat pentru plutonieri: la o populație de 61 de ori mai mare decât ei, noi am testat de nici măcar două ori mai mult];

– faptul că, în situația confruntării cu virusul, islandezii n-au instituit starea de urgență și nici dictatura. Surprinzător, pare că politicienii lor n-au o înclinație spre dictatură, iar cetățenii cu atât mai puțin;

– faptul că politicienii lor nu și-au tratat cetățenii ca pe niște copii retarzi, neîncercând să le inducă artificial și sistematic panica, drept pentru care nici nu au simțit nevoia de a cenzura informații, de a minți cum că măștile n-ar fi necesare, de a se preface că nu există persoane asimptomatice, de a răcni la supușii lor la televizor, de a le restrânge drepturile și libertățile, etc..

(N.B. E adevărat, islandezii sunt atât de fraieri, încât, între altele, au cel mai vechi parlament din lume, iar după criza financiară din 2008-2009 au băgat chiar câțiva bancheri la pușcărie)”.