În ultimii ani, ziua de 9 mai nu mai este sărbătorită cu fast ca și Ziua Victoriei. În general, oficialitățile din România s-au axat pe celebrarea Zilei Europei și Zilei Independenței de Stat. Pe 9 mai 1950 avem declarația lui Robert Scumann pentru o viitoare Europă unită economic și tot pe 9 mai, dar la 1877, Parlamentul României a declarat independența față de Imperiu Otoman. În perioada comunismului și războiului rece, dar și o perioadă după 1990, s-a marșat pe 9 mai ca ziua înfrângerii Germaniei naziste. Astăzi statele din centrul și estul Europei sunt stânjenite de această sărbătoare, deoarece față de occidentali care au intrat în era democrației, popoarele din această zonă a Europei au trecut de la alianța sau ocupația germană la ocupația URSS și instituirea regimului totalitar comunist de tip sovietic cu milioane de morți, lagăre, deportări și o viață fără nicio libertate. Țările baltice, care au suferit mult ca urmare a ocupației sovietice, refuză să sărbătorească această zi nefastă pentru istoria lor.Într-o declaraţie comună, cei trei şefi de stat, ale căror ţări ocupate cândva de URSS sunt în prezent membre ale UE şi NATO, au cerut „adevăr şi justiţie”, altfel spus recunoaşterea crimelor din epoca comunistă şi a responsabilităţii URSS în declanşarea războiului. „Denaturarea evenimentelor istorice care au dus la cel de-al Doilea Război Mondial şi la divizarea Europei în urma conflictului reprezintă un efort deplorabil de falsificare a istoriei şi pune sub semnul întrebării fundamentul însuşi al ordinii internaţionale contemporane”, au avertizat cei trei preşedinţi. Aducând în acelaşi timp un omagiu tuturor victimelor conflictului şi soldaţilor ţărilor aliate care au zdrobit regimul nazist, cei trei declară că Uniunea Sovietică a recurs la forţele armate şi la represiune pentru a le supune naţiunile în timpul Războiului Rece. Ziua de 9 mai este celebrată în Rusia ca Ziua Victoriei, dar pentru mulţi locuitori din ţările baltice această dată simbolizează începerea ocupaţiei de către sovietici. Moscova refuză să recunoască drept ocupaţie integrarea prin forţă a ţărilor baltice în URSS în 1944-1945 şi nu a cerut scuze niciodată pentru aceasta. În acest stil baltic gândește și Ambasada americană la Chișinău care se laudă pe social media că SUA au împrumutat Armatei Roșii echipamente militare, logistică și bunuri de consum „vitale pentru supraviețuirea Uniunii Sovietice” în cel de-Al Doilea Război Mondial. Postarea a fost făcută joi, 7 mai, anticipând data de 9 Mai, care este sărbătorită drept „Ziua Victoriei” în tot spațiul ex-sovietic, iar în cel occidental e considerată „Ziua Europei”. Declarația americană este delicată pentru spațiul est-european unde, deși nimeni nu contestă necesitatea eliminării pericolului nazist, Uniunea Sovietică nu are deloc alura eroică de eliberare. „Armata sovietică a alungat Germania nazistă din Europa de Est folosind vehicule, benzină și cizme americane. În timpul războiului, Statele Unite i-au furnizat Uniunii Sovietice mii de avioane, tancuri și camioane precum și milioane de tone de bunuri de consum ca parte a programului Lend-Lease. Acestea au fost vitale pentru supraviețuirea Uniunii Sovietice”, a scris Ambasada SUA în Moldova, joi, pe Facebook, într-o postare cu traducere în limba rusă și trimitere către secțiunea rusească a unui site guvernamental american. Tot mai mulți români percep 9 mai 1945 doar ca o etapă de trecere de la dictatura militară și alianța cu Germania la ocupația URSS și instituirea comunismului de stil sovietic.

Actul de la 23 august 1944, deşi istoriografia românească a încercat să-l supraevalueze ca importanţă, nu a fost văzut de către Aliaţi decât ca un act de trădare oportunist a unui aliat. Dovada fiind faptul că Convenţia de Armistiţiu cu Puterile Aliate s-a semnat abia pe 12 septembrie 1944 la Moscova, ca un simplu act de capitulare necondiţionată, după ce România fusese ocupată de către sovietici cu tot cortegiu de crime şi 180 mii de soldaţi români dezarmaţi şi luaţi prizonieri pe frontul din Moldova şi duşi în Siberia. Abia în 1946 soldaţii au fost eliberaţi de către sovietici. SUA, Anglia şi URSS ne-au considerat întotdeauna nişte învinşi, o ţară ce a pierdut războiul şi care a trebuit să plătim preţul alianţei cu Germania, prin participarea necondiţionată la războiul din vest până în Munţii Tatra, cu moartea a 160 mii de soldaţi români. Nu am fost niciodată consideraţi aliaţi de către ango-americani şi ruşi, iar la Conferinţa de Pace de la Paris din 1946 nu ni s-a considerat statutul de cobeligerant, ci de ţară învinsă în război, fapt ce a dus consfiinţirea pierderii Basarabiei şi Bucovinei de Nord în favoarea Rusiei. La 9 mai 1945, România era o ţară ocupată de către trupe străine şi i se impunea manu militari un regim comunist, care a distrus elitele, economia, tradiţiile şi fiinţa spirituală a naţiunii, iar despăgubirile de război cerute de ruşi au fost colosale. La 9 mai, România nu are nici cel mai mic motiv să sărbătorească o victorie care nu i-a aparţinut și care ne-a cufundat în bezna totalitarismului comunist și a ocupației sovietice.

Ionuț Țene