În luna Ianuarie a acestui an, am luat hotărârea de a ne implica în dezvoltarea unui vaccin anti-Covid-19.

Ca medic imunolog, aveam în vedere, înca din perioada respectivă, posibilitatea ca epidemia din China să se transforme într-o pandemie cu consecințe medicale și economice deosebit de grave, atât pentru România cât și la nivel mondial.

La centrul OncoGen din Timișoara, dispunem de un colectiv de circa 60 de cercetători foarte bine pregătiți, cu experiență în zona de cercetare- dezvoltare în imunoterapii, respectiv vaccinuri. Dispunem de asemenea și de aparatură performantă la cel mai înalt nivel.

Atunci când epidemia a izbucnit în China, colectivul nostru lucra de aproximativ 4 ani la un tratament avansat în imunoterapia în cancer (un tratament extrem de avansat și recent dezvoltat în SUA), mai exact la vaccinurile personalizate în cancer.

Așa că am beneficiat de un bagaj de cunoștințe precum și de o experiență solidă și am fost în poziția de a putea pregăti ,,design-ul” pentru producerea unui vaccin împotriva Covid-19 într-un timp foarte scurt. La jumătatea lunii Ianuarie aveam deja designul vaccinului.

Am anunțat această realizare pe toate căile. Și, având în vedere miza și potențialul extraordinar pentru populația din România și din Europa, a tehnologiei publicate de noi, mă așteptam ca dialogul cu autoritățile române să decurgă bine.

NU am fost contactați nici până în ziua de astăzi de autoritățile competente ale statului român. Asta în condițiile în care Uniunea Europeană a alocat României circa 1,5 miliarde de Euro pentru combaterea epidemiei din țara noastră. Din acești bani, 0 (zero) au fost alocați cercetării românești, și desigur, 0 (zero) pentru dezvoltarea vaccinului de la OncoGen, deși este singurul centru din țară care are în testare un vaccin- lucru confirmat și de prezența noastră pe lista Organizației Mondială a Sănătății (OMS).

Lista, publicată în data de 4 Aprilie de OMS pe care este prezent și centrul nostru, este în totalitate compusă din liga mare a cercetării mondiale în domeniul vaccinologiei, de institute și companii recunoscute în toată lumea pentru performanța în cercetarea medicală de vârf.

Menționez că centrul OncoGen este un institut ridicat din fonduri europene, un institut de stat, aflat în structura Spitalului Județean din Timișoara iar autoritățile române, nu au doar capacitatea, au și obligația de a susține cercetătorii acestei țări (așa cum, de altfel, fiecare țară din vest își susține proprii cercetători) în așa fel încât să ne atingem cât mai repede obiectivul: dezvoltarea și producerea unui vaccin anti-Covid-19 în România.

Cu toate acestea nu am primit nici măcar un telefon de la autoritățile competente în domeniu, deși suntem singurii care s-au angajat în competiția mondială pentru dezvoltarea unui vaccin cu implicații medicale, sociale, economice și științifice uriașe.

Am reușit cu mare greutate, (după un efort pe care puțini dintre dumneavoastră îl veți cunoaște), pricinuită de lipsa acută a resurselor financiare să facem o serie de pași în cercetarea preclinică, adică în laborator, mai întâi sintetizând vaccinul și apoi testând acest vaccin pe celule umane ale sistemului imun.

Rezultate testelor preclinice au fost foarte încurajatoare. Așa cum mă și așteptam.

Vaccinul nu conține particule virale și nici material genetic viral. Nu există nici un pericol de infectare. Tehnologia folosită pentru acest vaccin este una de precizie, recent dezvoltată, care ia în considerare caracteristicile imune ale populației din această zonă geografică. Este, în acest sens, regional personalizat pentru populația țării noastre și a Europei.

Când toate resursele noastre s-au epuizat (repet banii au fost foarte puțini și primiți din sponsorizări) am realizat că riscăm să intrăm într-un blocaj total.

Mi-am dat seama atunci -în calitate de șef de proiect și investigator principal că pentru a continua cercetările și a nu rămâne prea mult în urma celorlalte centre și companii care trecuseră deja la studiile clinice de fază I (vaccinarea unui număr limitat de voluntari)- că trebuie să iau o hotărâre neobișnuită pentru a continua cercetările.

Am decis să-mi administrez eu primul vaccinul dezvoltat la OncoGen, să fiu eu primul voluntar.

Ca urmare pe data de 14 Aprilie m-am vaccinat cu prima doză, iar în data de 28 Aprilie mi-am administrat a doua doză de vaccin.

Am recurs la această acțiune perfect legală din două motive principale:

  1. În calitate de investigator principal al acestui proiect și profesor de imunologie sunt mult mai în măsură decât orice alt voluntar folosit în alte studii clinice, să identific efectele, simptomele și mai ales nuanțele cele mai subtile ale vaccinării asupra sănătății mele.
    În toată această perioadă mi-am monitorizat evoluția parametrilor biologici și modificările induse de vaccin, iar rezultatele obținute în urma acestui experiment au fost deosebit de interesante și sunt foarte utile continuării cercetărilor noastre. Pe scurt vaccinul stimulează un răspuns puternic al sistemului imun.
  2. În prezent colectivul OncoGen pregătește documentația pentru Agenția Națională a Medicamentului (ANM) în vederea aprobării începerii studiilor clinice.

Informația obținută din propria experiență de vaccinare va fi inclusă în această documentație și o consider în mod deosebit utilă pentru ANM în accelerarea procesului de aprobare a studiilor clinice.

Între timp cred că devine tot mai evident că autoritățile române competente au obligația de a acorda măcar o minimă atenție cercetărilor și cercetătorilor acestei țări, mai ales în condițiile în care Uniunea Europeană a alocat României circa 1,5 Miliarde de Euro doar pentru combaterea epidemiei în țara noastră. Din acești bani 0 (zero) au fost alocați dezvoltării vaccinului de la OncoGen, deși este singurul centru din țară care are în testare un vaccin.

În condițiile în care singura metoda de a opri această pandemie și dezastrul economic pe care l-a creat, rămâne vaccinarea, noi cercetătorii de la OncoGen, am făcut tot ceea ce era omenește posibil și chiar mai mult pentru oprirea acestei calamități.

Suntem membrii UE, beneficiem de pe urma UE și avem obligația, ca cercetători, să contribuim la eforturile europene de dezvoltare a unui vaccin împotriva Covid-19, iar statul român are obligația să își susțină cercetătorii.

Atât poate România din punct de vedere intelectual, să ne recomande să ne spălăm pe mâini și să stăm în casă în timp ce economia noastră se prăbușește?

Asta e contribuția României la eforturile UE?

Sursa: Prof. Dr. Virgil Păunescu, Coordonator OncoGen