Dacă nu era Donald Trump să ne atragă atenția că virusul chinez este, pe lângă pandemic, unul ideologic de factură totalitară, noi și azi am fi avut o viziune utopică a regimului comunist de la Beijing. Republica Populară Chineză trebuie să plătească despăgubiri pentru consecințele mondiale dezastruoase ale pandemiei de Covid 19. O lume întreagă a intrat în carantină, s-a faliment economic și blocat social pentru că Republica Populară China a ținut secretă pandemia de coronavirus din noiembrie 2019, care a explodat în provincia Wuhan. Există acuzații ale unor oficiali americani că acest virus ar fi scăpat din laboratorul medical secret al provinciei Hubei. Ținerea la secret a pandemiei, cu complicitatea unor oficiali OMS, a dus la răspândirea rapidă a virusului letal, care dacă ar fi fost localizat din timp, lumea nu ar fi fost blocată într-un experiment de pseudo-dictatură sanitară, cu anularea drepturilor și libertăților omului. Pandemia de Covid 19 este testamentul moral al unui stat totalitar de factură comunistă: Republica Populară Chineză. Acest stat care a dus dictatura marxistă la un nivel distopic este principalul finanțator al OMS, care s-a compromis încercând să acopere lipsa măsurilor guvernului comunist de la Bejing. Toată politica de carantinare și propunerile de limitare a drepturilor și libertăților omului sunt opera OMS, care este finanțat și parțial controlat de regimul comunist chinez. OMS s-a compromis prin acest concubinaj concupiscient cu o țară comunistă, iar în fruntea instituției este un cunoscut activist maoist din Etiopia, care în anii 1980 a avut cel mai falimentar regim autoritar de tip sovietic. Din păcate, Republica Populară Chineză a devenit noua Uniune Sovietică pe plan global astăzi, care manipulează în maniera fostului NKVD instituții internaționale ca OMS. Acum înțelegem de ce Donald Trump a retras SUA din OMS, iar oficialii americani acuză RP China pentru răspândirea acestui virus. Pe plan mondial există un mare paradox pe care foarte puțină lume o cunoaște: Republica Populară Chineză nu este de fapt China. Acest stat cu capitala la Beijing este o excrescență totalitară, care a înlocuit în 1949 Republica China, țară recunoscută pe plan internațional la ONU, încă din anul 1945.

Republica China democrată este membru fondator ONU din 1945, când comuniștii lui Mao Zedong erau doar niște briganzi revoluționari în acel an. Republica Democrată China există astăzi situată pe teritoriul insulelor Taiwan. La 1 ianuarie 1912, Republica Chineză a fost înființată, iar Sun Yat-sen, liderul partidului Kuomintang (KMT sau Partidului Naționalist), a fost proclamat președinte provizoriu. La sfârșitul anilor ’20, Kuomintangul, condus de către generalul Chiang Kai-shek, a fost capabil să reunifice țara, sub controlul său, cu o serie de manevre militare și politici geniale.Kuomintangul a mutat capitala națiunii la Nanjing și a pus în aplicare „tutelajul politic”, un stadiu intermediar de dezvoltare politică prezentat în Doctrina San-min a lui Sun Yat-Sen, un plan pentru transformarea Chinei într-un stat democratic modern. Divizarea politică din China a făcut anevoioasă lupta lui Chiang cu liderii comuniști, împotriva cărora Kuomintangul era în război încă din 1927. Neîncrederea permanentă dintre Kuomintang și comuniști a dus la reizbucnirea războiului civil. În 1947 a fost stabilită o conducere constituțională, dar din cauza tulburărilor politice continue, multe prevederi ale constituției Republicii China nu au fost niciodată puse în aplicare în China Continentală. Războiul Civil Chinez s-a încheiat în 1949, odată ce Partidul Comunist controla cea mai mare parte a Chinei continentale și retragerea Kuomintangului în largul mării, reducând astfel teritoriul Republcii China numai la Taiwan, Hainan și micile insule din jur lor. La data de 1 octombrie 1949, președintele Partidului Comunist, dictatorul Mao Zedong a proclamat crearea Republicii Populare Chineze, recunoscută doar de URSS și sateliții ei. Era un stat artificial, care rupea tradiția chineză. În anul 1950, Guvernul Kuomintang-ului al Republicii China s-a refugiat în Taiwan și a continuat să susțină că reprezintă întreaga națiune chineză. Taiwan a devenit reședința guvernamentală a patrioților și democraților chinezi. Republica Populară Chineză condusă de Partidul Comunist Chinez a fost boicotată de numeroase state, între 1949-1971. Lumea a recunoscut doar Republica Chineză, limitată la Taiwan, care a ocupat locul de reprezentant al întregii Chine la ONU, inclusiv ca membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU, fiind recunoscută ca atare de numeroase state. În 1971 locul său la ONU a fost luat de Republica Populară Chineză, în urma înțelegerii dintre Nixon și Mao. Azi pentru toată lumea statul Republica Populară China, cu regimul său totalitar și distopic este considerat moștenitorul Chinei istorice. În realitate, statul care moștenește tradiția istorică, religioasă și democrată este Republica China, cu capitala la Taipei, care astăzi, noi românii o denumim prin presă caTaiwan și ca stat liber nu-l recunoaștem diplomatic.Tradiția istorică și democrația este continuată de Republica China cu capitala la Taipei. E un paradox. Distopia comunistă a Republicii Populare Chineze infectează în continuare lumea liberă democrată cu noul virus ideologic al totalitarsmului minunatei lumi noi.

Ionuț Țene