Stau si privesc consternat zi de zi, ora de ora, la „corul” acesta ar parveniților, al neaveniților care racnesc la unison precum măgarii…..”astia suntem noi cei ce am ridicat vitelul de aur al intereselor noastre meschine pe un soclu inalt si dansam in jurul lui, tipand cat ne tine gura libertate, egalitate, fraternitate”. Plus garniturile din menu,,,,democratie, liberalism, globalism, progresism!

Generatie dupa generatie, s-a invatat cu harnicie o lectie distrugatoare, si anume aceea de a calca in picioare valorile adevarate in care crezusera odinioara oamenii, atunci cand pentru credinta si adevar se lasau arsi pe rug si devorati de fiarele salbatice. Am inlocuit continuturile sanatoase, curate, cu false imagini despre viata si adevar. Ne inchinam la idolii care vorbesc avantat si sonor, uitand sa-i judecam dupa ceea ce fac si nu dupa ceea ce zic. Incet, incet icoana Mantuitorului, in numele caruia vorbesc unii dintre ei, se estompeaza si nu mai ramane decat o verva goala, falsa, ipocrita.

Trist este ca mentalitatea care a generat asemenea stari traieste si infloreste. Daca incerci sa te aperi de cei ce te fura cu aplomb, esti injurat. Daca incerci sa clamezi dreptul de a restabili unele adevaruri, esti huidiut. Vinovatul nu e cel ce fura, insala, nu. Vinovat, rau, nemilos e cel care nu ingaduie necinstei sa prospere, cel care nu vrea sa se lase inselat ! Cel care are capacitatea sa discearna intre corectitudine, modestie si inselatoria ambalata in lingusiri unsuroase, fraze si gesturi pompoase si mincinoase. Pentru Dumnezeu, unde se poate ajunge astfel….De fapt observam cu stupoare ca traim in aceeasi lume in care nu s-a schimbat decat decorul si actorii…..piesa este aceeasi !

Imi aduc aminte de o discutie cu un oarecare haz, dar in acelasi timp plina de dramatism, in care domn profesor Raul Volcinschi îi relata bunului sau prieten si camarad, filosoful si scriitorul Marcel Petrisor, despre condamnarea primita de un coleg de-a lor de suferinta, si anume sentinta primita printr-o fraza teribila…..”e nevinovat, deci va primi 5 ani de munca silnica”. Din pacate cei care au dat verdicte atunci, le dau si acum. Ma intriga si azi asa zisele „verdicte politice” dintr-o emisiune de trista amintire, in care „marele analist politic”….sic ! si anume Silviu Brucan, alias Saul Bruckner, ne invata pe noi cam cum sta treaba cu democratia. Unei asemenea ispite nu-i pot spune decat…..Piei Satano !

Am redobandit libertatea, dar am uitat ca schimbarea trebuie sa inceapa din noi, din cel mai profund coltisor al sufletelor noastre, unde salasluiesc oportunismul, egoismul, lacomia. Si atata timp cat acolo nu se face curatenie, o fraza, un verdict ca cel amintit anterior, ramane posibil oricand. Atata timp cat nu ne intoarcem la izvoarele reale ale vietii, cat judecam oamenii si evenimentele dupa aparente, cand vorbele, nu omul si faptele sunt semnificative, inseamna ca suntem departe de adevar. Iar adevarul este unul singur…..Iisus Hristos !

Este ca si in povestea cu hainele imparatului. Cat este de adevarata! Invelisuri sclipitoare de o mare solemnitate, da falsa cucernicie, de ipocrizie. Ele ascund goliciunea sufletului. Multimi, multimi ne incantam de aces prim strat, atat de subtire incat dispare la prima analiza cat de cat obiectiva. Ne orbeste intr-o asemenea masura incat nu vedem ca dincolo de el nu exista nimic, decat vorbarie umflata si goliciune a sufletului.

Nu e decat un vid pompos. O lume falsa, trista, dezorientata, dezumanizata. O lume bolnava aflata intr-o continua criza existentiala. O lume fara de repere si valori autentice. O lume fara de Dumnezeu. O lume falimentara!

Cristian Ardeleanu