Mai degrabă ar trebui să se cheme ministerul afacerilor diplomatice… Ba, chiar a afacerilor mult prea „diplomatice”… A acelora derulate din prea multă umilință… Pentru că, în vreme ce ungurul vine și dă de pământ cu președintele României, MAE al nostru iese public, nu cu găleata și mopul igienizării relațiilor cu Budapesta, ci ștergând spășit-slugarnic stropii de bale ale iepelor revizioniste. Or, „Externele” nostru mai bine s-ar fi abținut, lăsând însăși ținta din cătarea Ungariei să-și exprime punctul de vedere. Că o făcea mai bine! Dar așa, sărind repede cu un comunicat, nici măcar despre nimic, nici măcar în limbajul gol al diplomației nonconflictuale, ci împănat cu aserțiunile docilității duse la neghiobie și supunere, a retezat posibilitatea Președinției de a replica. De a avea o poziție vizavi de atacurile grosolane ale lui Peter Szijjarto, ministrul ungar al Afacerilor Externe.

Sigur, în principiu, nu răspunzi frustratului, neghiobului sau idiotului… Dar asta nu înseamnă să te transformi într-o centrală a idioților lui Dostoievski. Pentru că nu doar președintele României a fost atacat, nu doar el a fost ponegrit; ci însăși Țara!

Da, dacă am fi vorbit într-un alt context, dacă această ieșire ar fi fost „întâmplătoare”, fie ea și vizibil „accidentală” (dar ura revizionist-iredentistă nu a născut niciodată simple derapaje, ci adevărați monștri), răspunsul ar fi putut fi dat la nivelul unui „comunicat” al Ministerului de Externe. Dar aici vorbim de un nou capitol al agresiunii Budapestei, de punerea în aplicare a unui plan concentrat de lovire și zdrobire a imaginii vecinilor neagreați. Nedoriți în și pe anumite zone, teritorii și „ținuturi”…

Și oricât de diplomatic ai vrea să fii, oricâte scuze pentru o neintervenție vocală fermă ai încerca să găsești, când mizerabilului atac al președintelui Ungariei la adresa șefului nostru de stat (și da, astăzi trăim vremuri în care am avea nevoie de un șef de stat), când etichetării președintelui tău drept „politician extremist anti-maghiar”, la nici măcar câteva note de fax distanță de atacul bolnav al lui Viktor Orban la adresa vecinilor și a acelei Europe care nu-i suflă în pesta imperialist hortistă, amenințându-i cu înmormântarea pe cei ce se opun doctrinei lui de „führer” cocoțat pe măgarul epigonic al calului hortist, hulindu-i morbid pe cei ce nu acceptă „noua” doctrină expansionistă a Budapestei, în numele ideii că „frontiere are doar statul, nu şi naţiunea”, înseamnă că Externele nostru este doar o reprezentanță a „afacerilor” externe budapestane.

Treziți-vă dară, diplomați! MAE nu este un birou de relații publice (tot mai „externe”, pentru noi, tot mai „interne”, în interesul politicii budapestane)… De acolo trebuie să vină pozițiile ferme, reacțiile imediate! Inclusiv în cazurile (numeroase, de altfel) în care atacurile liderilor de la Budapesta nici măcar nu mai ajung la urechile noastre… Și când, adesea, pare că tocmai „centrala” noastră de diplomație trage de colțurile unor preșuri peticite cu aparente nepriceperi, lipsă de experiență, neprofesionalism, frustrări, ipocrizii și interese peste „țambalul” la care doar Budapesta are voie să-și clămpănească chemările morților vii ai istoriei fantoșă.

Să nu ne mai clamăm trista sortă… Pentru că nu scârbavnicele păsări fantoșe ale morților vii sunt de vină că smulg hălci din noi, ci aceia ce ne expun pe post de leșuri ale demnității de altădată…

Cezar Adonis Mihalache – Naţiunea