• Aflându-se a doua oară în Anglia, compozitorul Joseph Haydn, ce ajunsese în Londra în 4 februarie 1794, fiind primit cu onoruri, ca și prima oară, într-o după amiază a fost vizitat la hotelul unde era găzduit, de un tânăr ofițer de marină, blond și cu ochii albaștri.          
  •   -Ce doriți domnule ofițer?            -Mister Haydn, vă rog să mă scuzați de vizita mea inoportună, dar…am venit să vă propun o mica afacere.Pot să vă vorbesc?          
  •   -Poftiți! Spneți!           
  • -Mâine eu plec cu vasul meu în Orientul îndepărtat, în Indii. În echipaj am 80 de oameni. Traversarea e lungă și periculoasă, durează aproximativ trei luni, oamenii suferă de “spleen “, adică ajung într-o stare nemotivată de melancolie, se manifestă  prin plictiseală și dezgust față de orice. Devin răi…Mi-ar trebui un leac împotriva acestor stări psihice. M-am gândit că un cântec antrenant și frumos plin de voiciune, mi-ar fi de folos.Am venit, în acest sens, să vă propun o afacere.Vă rog să-mi compuneți un cântec până diseară… și uitați banii. Sunt sigur că numai dumneavoastră mister Haydn, sunteți cel care puteți să compuneți o capodoperă să poată potolii marinarii mei. Vă mulțumesc anticipat cu mare plecăciune…           
  • Marinarul, ajustându-și vestonul, a salutat și plecând grăbit, fără să mai aștepte replica compozitorului.            Lui Haydn i-a plăcut și ca fizic și ca atitudine marinarul englez. Rămânând pe gânduri și fredonând în gând, în două ore marșul a fost gata.L-a așternut pe hârtie și la ora stabilită ofițerul s-a prezentat. Hayndn cum l-a văzut, s-a așezat la pian și a început să cânte. Ofițerul l-a ascultat de două ori și fiind mulțumit a luat partitura.          
  •   -All right!*           
  • După care a strâns mâna compozitorului și cu un entuziasm puțin obișnuit a plecat. Însă, toată noaptea Haydn a avut remușcări, I s-a părut că marșul compus nu era pe măsura banilor primiți.”Ași fi putut să compun ceva mai bun… “ Pe la miezul nopții s-a apucat să compună un mars mai frumos, mai dinamic, mai prețios sub aspectul realizării artistice.            După ce a terminat de pus pe note și transcris pe portativ, s-a întins pe pat și a adormit.          
  •   Dis de dimineață când încă mai persista ceața pe Tamisa a pornit spre port, acolo unde erau ancorate corăbiile de cursă lungă. Cercetând fiecare vas aflat lângă chei, cu mare greutate a descoperit corabia marinarului cu pricina. Vasul tocmai ridica ancora.          
  •   -De ce ați venit maestre Haydn? L-a întrebat surprins comandantul vasului cu ochii lui albaștri.          
  • Am venit să vă aduc un alt mars, mai frumos și mai bine realizat!            -Nu-mi trebuie mister, vă mulțumesc! Afacerea a fost încheiată.Sunt mulțumit de cântecul pe care l-am primit…           
  • Blondul căpitan suflând în siflie dând un ordin precis și prelung, ascuțit și cutremurător. Parâmele se muiară, lanțul gros ruginit al ancorei a scârțâit aducând mâl din fundul apei.           
  • Speriat, Haydn abia a sărit pe cheiul de piatră, privind trist cum se îndepărtează la orizont lebăda alba cu velele larg întinse, precum niște aripi în plin zbor. După un timp compozitorul  a plecat de pe chei, nu înainte de a scoate din buzunar cel de al doilea marș pe care, gânditor, la rupt în bucățele, pe care le-a aruncat în undele cenușii ale Tamisei.”Originală țară și suciți oameni sunt englezii ăștia… “            Apoi s-a îndreptat  spre oraș, intrând într-o cârciumă unde a cerut un absint verde și tare ca muștarul, să-i treacă de necaz, să uite de orele de trudă zadarnică și de nesomn, și de durere că pierduse în Tamisa o capodoperă.                                                                                               
  • Al.Florin Țene