M-am trezit seara devreme
Se făcea că eram Don Quijote
încălecat pe ideea frumoasei bătrâne Rocinante
Alergam ca o frunză dusă de vânt
printre mașinile fugărite de marile bulevarde ale Clujului
Departe până în Piața Unirii
unde Matia Corvin descăleca de pe cal
să dea o raită prin târgul de Crăciun
Departe se auzea Avram Iancu cum făcea cu mâna de bronz
moților ce coborau aerul tare al brazilor în vechiul burg
Și ca o mirare răsărită din interogațiile vijeliosului hidalgo
statuile lui Eminescu și Blaga străjuite de teatrul național
l-au chemat pe vecinul de la colțul parcului,
unul Vaida Voievod, acel bust care a făcut unirea din piatră

S-au luat de braț și au dansat un lin și amețitor menuet
De fapt, o învârtită maramureşeană târzie în noapte
până când ploaia cu stropi mari de lapte alungă trecătorii
spre amuzamentul scutierului Sancho Pancha
venit dinspre nobilul cartier Pata Rât
Să se bată singur cu luna
în ropotul greu al pietrelor de râu ce curg năvalnic pe sub trotuare
spre apele repezi ale Someșului

Ionuț Țene