Aripa timpului trece pasăre pe lângă inimă
Niciun înger nu mai vrea să soarbă fântâna secată de melancolia muntelui

Doar omul singur construiește castele de nisip din oasele risipite ale semenilor
Când iubirea seacă setea izvorului ascuns în pădure
Atunci razele soarelui se lasă atinse de umbră şi rădăcini

Ionuţ Ţene