Pe la sfârșitul anilor 90 ma aflam alaturi de cativa prieteni si camarazi, în preajma zilei de 24 iunie – Sânziene, la Troița ridicată in amintirea jertfei si memoriei unui bun roman, a unui bun crestin. Necunoscut sau calomniat de unii, ignorat sau uitat de altii, el si-a dus Crucea cu demnitate…..a lui personala si pe cea a neamului românesc ! Atunci mi-au ramas intiparite în memorie pentru totdeauna cuvintele unui mare ganditor si traitor pe care Dumnezeu mi-a oferit sansa sa-l cunosc……”Să ști că n-a trăit degeaba ” ! Si asta iti da cea mai mare satisfactie, mai mult decat orice bogatie, titlu sau recunoastere. Sa sti ca nu ai trait degeaba.

Mi-am amintit ca nu demult, vazusem un film mai vechi cu viata lui Rembrandt, In final marele pictor descopera, uitat intr-un pod, Rondul de noapte. La lumina unei lumanari, batranul pictor sterge cu maneca hainei praful de pe un colt al panzei geniale si spune multumit….”N-am trait degeaba”. Dincolo de efectul dramatic cautat, de gaselnitele tipice, usor naive, menite sa sporeasca tensiunea finalului, scenaristii au pus in gura interpretului principal cuvinte care reflectau un adevar fundamental, si anume…..Sa nu traiesti degeaba!

Intr-adevar acesta este unul din marile adevaruri ale vietii…….sa faci orice, sa cladesti o casa, sa sadesti un pom, sa cresti un copil, sa ajuti pe altii, sa scrii o carte, sa traiesti pentru un scop. Asta-i deosebirea intre a trai si a vegeta, a fiinta doar biologic….a-ti ingropa talantul in pamant. Nu degeaba slujitorul din parabola este condamnat, „desi n-a facut nimic”. Tocmai pentru ca „n-a facut nimic”. A nu face nimic este pacat, este rau, pentru ca degradeaza esenta fiintei umane, a creatiei divine. Acesta este crezul intregii vieti…..sa lasi ceva in urma.

Iar martirul la a carui cruce ne reculeageam cu totii, a lasat in urma lui amintirea unei personalitati de exceptie, a unui om in adevarata acceptie a cuvantului OM, asa cum L-a creat Dumnezeu si l-a iubit, asa cum L-a vrut El. Ne-a lasat in urma mostenire noua, o opera spiritual-educativa uriasa, posibila numai datorita calitatilor sale exceptionale, percum si spiritului sau de sacrificiu ! O opera, care din pacate a ramas asemenea ca si celebra pictura a lui Rembrandt, prafuita in podul istoriei, accesibila din pacate doar catorva, putini la numar care doresc sa iasa din carapacea nepasarii si a rautatii umane. O rautate despre care tot interlocutorul meu de mai sus afirma intr-una din lucrarile sale…..”Nimic nu-i mai de plans ca rautatea care impietreste sufletele si la inabuse…..Le omoara” ! Cat de intelept era! Am reflectat mult la aceste cuvinte. Adevarat, rautatea din om e mai daunatoare pentru el insusi, decat pentru ceilalti.

Stau acum si ma intreb, retoric fireste. Ce opera, ce mostenire, ce educatie ne-au lasat noua de 30 de ani, cei care au avut si au in mână fraiele si destinul nostru ca si neam, care au trecut prin istorie, precum trenul prin gara, ce societate si ce lume au construit…..ce au facut cu talantii ?!? Romanul…..crestinul simplu de la Troita nu a trait degeaba…..voi insa din pacate…..da !!!

Cristian Ardeleanu