Când, în plină pandemie, guvernanții au azvârlit presei un presupus colac de supraviețuire financiară, era evidentă încercarea de a îndepărta din spațiul celor ce mai contau prin opiniile și atitudinile lor, și ultimele răzvrătiri de exprimări libere, de îndoieli, de întrebări legate de logica și necesitatea anumitor măsuri… Și chiar dacă era vorba despre un „ajutor” financiar cât o poamă strivită dintr-o ladă cu multe fructe putrede, media s-a așezat grabnic sub crengile „darnice” ale guvernanților… Iar răul a fost făcut prin acceptul presei, nu prin „oferta” guvernanților, de a accepta acest „ajutor” financiar fără a cere minime garanții, fără a pune minime condiții de nonintruziune în zona editorială a celor „sprijiniți”… Din foame, dintr-o prea adâncă foame ce a năruit, în vremurile non-pandemice, deontologia și etica unei profesiuni-vocație, transformând-o într-o meserie cu multe gulere pătate, oficinele de presă s-au întins după pomana pandemico-viitor-electorală… A fost prima eroare…

A doua greșeală a fost tăcerea de mormânt în fața fake news -ului care a încolăcit sprijinul financiar „de criză”… Un tăvălug de ironizare și decredibilizare a mediei, radio-TV -ului, zonei on-line dar și a celei scrise, atât cât a mai rămas, de prezentare a presei ca fiind avantajată în criză față de sectoarele economice și chiar culturale, de presupusa cumpărare cu bunăvoințe proguvernamentale, în fapt, în cazul presei „mari” (tv și radio), cu sume îndrăznețe, dar cu bani puțini, vândută aproape pe nimic, în cazul „jurnalismului” de laborator, cel on-line, și cel de aproape eprubetă-etuvă, gazetăria-„muzeu” de pe ultimele coli de hârtie.

În acest fel, în mediul virtual, inclusiv în spațiul public de manifestare al cârcotașilor de informații, s-a rostogolit impresia existenței unor fleici aruncate de către guvernanți și acceptate de trusturile de presă. Dar nimeni nu a punctat faptul că, în realitate, „pomana” nu era gratuită… La schimb, guvernanții cereau presei intrată în acest program spații-imagine, spații-audio, spații-„litere” pentru promovarea mesajelor legate de epidemie. Aparent, un troc echitabil… Doar că, din nou, nici o structură de presă nu a solicitat public garanții vizând respectarea identității, nu a impus ca acest angrenaj de interese, bani în schimbul spațiilor TV și radio, casete și rânduri on-line, să nu se treacă vreodată dincolo de o simplă campanie de informare. Sigur, foamea prea mare putea fi o scuză… Doar că, prea sărăcită, nu atât financiar, cât mai ales în rostul menirii sale, presa s-a vândut pe nimic, pentru nimic…

Or, cum să mai surprindă acum tupeul guvernanților de a pune presiune pe spațiul de promovare pandemică din sfera presei așezată la muștiucurile de supurare a banilor (de altfel, uriașă lista beneficiarilor ce și-au mezat rostul și libertatea de exprimare) pentru a împinge campania „oficială” de informare în zona unei autocenzurări în spiritul, nu al informării măcar la limita știrilor strict pozitive, agreate de guvernanți, ci a eliminării oponenților, „negaționiștilor”, părărelogilor sau chiar a satiro-umoriștilor…

Grupul de cenzură media din starea de urgență a trimis acum, ca împărțitor al unui „cod” pandemic al presei, nu unul deontologic, ci unul de conduită impusă pe linii directoare, că de aia v-am plătit și vă plătim, să „supraviețuiți”, aidoma restului societății, primiți atât cât să nu muriți cât timp ne puteți fi utili, a expediat, dară, prin CNA normele de comportament redacțional-editorial.

Un abuz mai grav chiar decât închiderea otova, dar măcar temporară, a zeci de site -uri pentru anumite opinii, articole, minciuni, falsuri promovate în starea de urgență, strategii „grupului” delegând CNA cu rostul de editor-corector-cenzor… Practic, orice derapaj al CNA, orice interpretare abuziv-politică a legii, va păli de acum înainte în fața asumării rolului de cenzor, prin „instrucțiunile” transmise posturilor de radio-TV, Consiliul intrând cu bocancii în libertatea editorială, impunând nu doar selectarea, separarea, eliminarea opiniilor contrare, neconforme cu politica informațiilor oficiale, dar, strivind orice virgulă ce ar mai putea fi speculată, menționând și necesitatea suprimării așa-zisei „infodemii”, ca proces al suprainformării populației cu știri pandemice (fie ele și doar informații corecte).

Cenzură pe subiect, cenzură pe cantitate… De calitate se ocupă oricum secția de știri oficiale a Grupului de comunicare strategică, mâine livrator unic pe piața uniformizată a presei știrilor „pozitive”. Pentru că, în fond, și pandemia poate genera numai știri pozitive, nu?!… Depinde doar de cerberii care vor decupa, trunchia și remodela informația „sursă”…

Prețul prostituției la cântarul cu poame otrăvite poate fi însă chiar sufocarea cu resturi putrezite… Mai ales că, astăzi, presa, cu garda lăsată atât de jos, inexistentă chiar, când e vorba de rosturile, de principiile, de reperele, de valorile ei etice, nu mai trebuie trădată din interior, nu mai are nevoie nici măcar de „caii troiani” ai marilor dezinformări, manipulări și vânzări din vremurile în care își trădea difuzarea, hârtia, tiparnițele, ci doar de firimituri spre cursa finală întinsă de șobolanii politici…

Cezar Adonis Mihalache – Naţiunea