„Bomba” de presă că Ioan Aurel Pop a fost utecist și, cu siguranță, după cum am scris, chiar și pionier sau fioros șoim al patriei, a răscolit poate doar mințile celor tulburați acut de vreun sindrom USR-ist. Tot pentru ei, venim și noi cu o altă „bombă”: Mihai Șora nu a fost UTC-ist. Nu a fost UTC-ist pentru că a fost direct subordonat NKVD, ca membru al PCF și angajat al Anei Pauker încă de la Paris, unde, potrivit marelui dramaturg Eugen Ionesco, citat în EVZ, era, de fapt, „turnător”.

În lucrarea istoricului francez Thierry Wolton „KGB-ul în Franța”, publicată chiar la Humanitas, Partidul Comunist Francez (PCF) era considerat de serviciile speciale franceze drept o filială a Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS) iar membrii săi afiliați NKVD / KGB. Dar zău, asta nu trebuie să fie o știre care să pătrundă cumva și în mediile presei „mari”, cum ar fi ziarul care și-a luat numele de la organul comunist al URSS „Pravda”, recte „Adevărul”, unde-și face veacul acum Andrei Pleșu. Acolo, finul patron pe unitate al filosofului dilematic, Cristian Burci, fost traficant de carne vie (copii), acuzat de DIICOT de „constituire a unui grup infracțional organizat, instigare la delapidare cu consecințe deosebit de grave, instigare la abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, spălare de bani, instigare la spălare de bani și instigare la evaziune fiscală”, este preocupat mai degrabă, sunt sigur, de „Adevărul ca poveste…”, ultima carte a nașului de cununie al lui Mihai Șora, Andrei Pleșu. Dar Pleșu o fi fost utecist? O întrebare electrizantă, pentru că știm doar că a intrat în PCR la 19 anișori. Îi dau ca pont un titlu bun de carte de memorii: „PCR-ist la 19 ani!”

Dar să-l lăsăm pe nașul lui Șora și subalternul distinsului domn Burci să-și scrie memoriile pe bune și să dăm adevărata bombă: se pare că nici Nicu Ceaușescu nu a fost UTC-ist! Ne-o spune colegul lui de clasă (poate chiar și de bancă), Volodea Tismăneanu:

„Oricat ar parea de ciudat, ca elev, viitorul lider al organizatiei comuniste de tineret a Romaniei, cel care raporta secretarului general bucuria de a indeplini „maretele obiective”, era complet apatic, chiar flegmatic, din punct de vedere al militantismului revolutionar. Pe scurt, il s’en fichait. Altele erau preocuparile, framantarile, nevrozele si pasiunile sale. De fapt, ma intreb daca a devenit membru UTC in acea perioada ori a fost pur si simplu „cooptat” odata intrat la facultate, ipso facto, ca membru al UASR”, scrie Tismăneanu.

Tot din memoriile lui, mai aflăm că, din întâmplare, s-a nimerit, pe covor, chiar la picioarele lui Nicolae Ceaușescu: „În mai sau iunie 1964, am mai povestit, am mers cu Nicu la vila bunicilor săi să vedem un episod din serialul de televiziune „Căpitanul Val Vârtej” cu Nicolae Gărdescu și Tudorel Popa. Erau acolo ambii părinți ai lui Nicolae Ceaușescu și mama Elenei (Zoia mi-a spus mai târziu că bunica ei pe linie maternă era de origine grecoaică). La un moment dat a intrat un personaj în costum închis la culoare, cred că bleumarin, s-a așezat pe un scaun la masă, Andruța a spus: „Mai vin și oamenii mari pe la noi” (vila era în aceeași curte cu casa familiei Ceaușescu, demolate câteva luni mai târziu ambele, spre a se construi reședința din Bulevardul Primăverii nr. 50). Mi-am dat seama că știu de fapt cine este acel bărbat taciturn, văzusem ca atâtea mii și mii de oameni, portretele oficiale ale membrilor Biroului Politic afișate pe toate sediile de instituții. Nicolae Ceaușescu n-a scos nicio vorbă, a gustat din dulceața oferită, ne-a ignorat pe toți cei prezenți”.

Deci, cum s-ar spune, o dilemă: a fost Nicu Ceaușescu UTC-ist sau nu a fost? Îl băgăm la categoria disidenți? Dar Tismăneanu Jr, o fi fost sau nu UTC-ist ca ante-comunist? Rămâne un mister. Poate ne spune însă cum era cu UTC-ul pe vremea dinozaurilor lui, pentru că, așa cum ne relevă arhivele, tăticul lui a fost unul dintre proto-uteciștii patriei sale, URSS. Iată ce aflăm de la Arhivele Naționale Istorice Centrale (ANIC), fond CC al PCR, Cancelarie, dosar 7/1964, f. 88-90:

„TISMĂNEANU LEONTE / Născut în URSS/ Între anii 1930-1933 a activat în rândurile UTC la București ca secretar al Comitetului Sectorul II Negru, apoi la Brăila și Galați.

În 1933 a fost primit în PCR. În același an a fost arestat și condamnat la 6 luni închisoare. În 1934, după eliberarea din închisoare, a fost secretar al Comitetului județean de partid din Soroca, apoi a fost rechemat de partid la București, încredințându-i-se funcția de secretar al Comitetului de partid al Sectorului III Albastru. În 1935, cu prilejul căderii organizației UTC din Capitală, a fost arestat de către organele Siguranței, care au găsit la percheziția făcută în locuința lui unele materiale de partid (manifeste, un manuscris, o scrisoare). La cererile Siguranței, el a refuzat să facă declarații. La Cabinetul de Instrucție al Consiliului de Război, fiind interogat în legătură cu materialele găsite în locuința lui de către organele Siguranței, a susținut că ele nu-i aparțin și nu cunoaște proveniența lor, însă a declarat că în locuința lui veneau între alții Oigenstein Lew, Ghilman Froim, Rabinovici David, Feldman Boris, Tatiana Leabis, Hermina Marcusohn și Tilea Tukerman, care erau prietenii lui și posibil ca cineva dintre ei, în lipsa lui, să fi lăsat în camera sa acele materiale. Menționăm că, în urma acestei declarații, tovarășii amintiți nu au suferit nici o consecință din partea autorităților.”

Concluzia: chiar dacă eminenți reprezentanți ai culturii ce se dorește a fi post-române, ca Șora, Pleșu și Tismăneanu, au fost comuniști și kaghebiști, unii chiar din tată-n fiu, ei sunt comuniști și kaghebiști buni, nu ca utecistul ăla rău de Ioan Aurel Pop.

Victor Roncea, Sursa: Activenews