Astăzi, progresiștii americani au ajuns să creadă că moartea unui american de culoare în timp ce era încătușat de polițiști brutali și o pandemie care seceră mai multe vieți în comunitățile latino și afroamericane pot genera scânteia care să ardă ”vechea Americă”. ”Asta nu este conform cu mișcarea pentru drepturi civile, care dorea să-i facă pe americanii de culoare să aibă acces la visul american. Scopul mișcării de azi este să înlocuiască iluminismul pe care s-a bazat visul american cu un vis al lui Antonio Gramsci, care elimină individul și pune accentul pe colectivitate”, scrie Mike Gonzalez, membru al Heritage Foundation, pentru Lawliberty.org.

Eroii momentului 1776 au fost așa-zișii părinți fondatori ai SUA. Eroii revoluției închipuite de astăzi sunt fondatoarea Black Lives Matter, Alicia Garza, fondatoarea ”Programului 1619” (anul sosriii primilor sclavi de culoare în America) al The New York Times, Nikole Hannah-Jones (câștigătoare a Premiului Pulitzer), Maria Tereza Kumar, președinta Voto Latino, și alții.

Părinții fondatori ai SUA își fundamentau viziunea pe scrierile lui Montesquieu sau ale lui John Locke. Progresiștii care vor acum o revoluție își bazează gândirea pe scrierile unor marxiști – Antonio Gramsci și Herbert Marcuse, titrează Cotidianul.

Să le dăm cuvantul ”revoluționarilor” de acum. ”Problema pe care o am la Voto Latino este că nu pot să-i mobilizez pe oameni, pentru că ei nu știu ce se întâmplă în structurile sub care au fost crescuți. Însă odată ce înțeleg, ei acționează și reacționează, luptă și candidează pentru functii”, spune Kumar. Ea spune că moartea lui George Floyd a activat și comunitatea latino. ”Am recurs imediat la programul nostru digital și am înregistrat 97.000 de alegători în doar 17 zile”. Și pandemia a ajutat ”revoluția”. ”Ne-a trebuit o pandemie și mai puțin de 90 de zile pentru a scoate la iveală rasismul”, spune aceeași Kumar, cu regerire la mortalitatea mult mai mare în mediile afroamericane.

Însă nu vorbește dora Kumar. Prin ea vorbește Gramsci, cel care spunea: ”Fiecare revoluție a fost precedată de o critică intensă, de difuziunea unei culturi și a unor idei în rândul oamenilor care sunt inițial refractari și se gândesc să-și rezove problemele materiale și politice imediate de unii singuri, care nu sunt solidari cu cei care se află în aceeași situație”. După jumătate de secol, Herbert Marcuse spunea: ”Oamenii se reduc la bunurile pe care le au: își găsesc liniștea în automobilul pe care l-au cumpărat, în locuință și dotările bucătăriei (…) Dacă această clasă muncitoare a devenit susținătoarea unui mod de viață, atunci venirea lor la putere va perpetua acest mod de viață într-o altă formă”. Este exact ce spunea Angela Davis, studenta a lui Marcuse și mentora Aliciei Garza: ”Diversitatea fără modificarea structurii nu face decât să-i aducă pe cei excluși într-un proces care va fi la fel de rasist și la fel de misogin ca înainte”.

Din pasajele de mai sus rezultă limpede diferența dintre revoluția iluministă și cea progresistă: nu individul este în centrul revoluției, ci colectivitatea.

NapocaNews